Rahitismul este o boală înșelătoare

Rahitismul este o boală înșelătoare

Cei mai mulți părinți au impresia că un copil mai plinuț nu poate fi rahitic. În realitate, greutatea corporală nu are nicio legătură cu sănătatea oaselor.

Afecțiune specifică celor mici, în perioadele de creștere rapidă, rahitismul este provocat de un deficit de vitamina D, calciu şi fosfaţi, afectând dezvoltarea normală a sistemului osos. Poate fi diagnosticat la bebeluși, începând cu vârsta de 2-3 luni, dar şi la cei mai mărișori, de vârstă preşcolară sau şcolară. Cu cât rahitismul este diagnosticat și tratat mai devreme, cu atât efectele lui secundare (de altfel, ireversibile) au șanse mai reduse să se instaleze. Potrivit statisticilor, peste 70-80% dintre copiii de până la 3 ani suferă de rahitism, în forme uşoare sau severe.

În primă fază, rahitismul nu are simptome specifice care să anunțe prezența sa. Dar, pe măsură ce afecțiunea avansează, apar modificări la nivelul coastelor, sternului și picioarelor şi proeminențe pe suprafața acestora, denumite bose. La bebeluși, un semnal de alarmă îl reprezintă ieșirea în relief a ultimelor două-trei coaste (evazare). De asemenea, în punctul în care coastele se leagă prin cartilagii de stern, apar ceea ce pediatri numesc „mătănii costale”, adică niște protuberanțe ale cartilagiului care chiar seamănă cu un șirag de mătănii. Alte manifestări specifice rahitismului sunt reprezentate de întârzierea închiderii fontanelei (care ar trebui să se producă până la vârsta de un an și jumătate), frunte bombată, lăţirea extremităţilor antebraţelor (aşa numitele „brăţări rahitice”), evazarea bazei toracelui, modificări ale membrelor inferioare (în X sau O), apariţia întârziată a dinţilor. Alte semne de îngrijorare sunt cele de natură neurologică și includ slăbirea musculaturii (responsabilă de apariția herniilor, în special cea ombilicală) și întârzierea mersului, precum și vulnerabilitatea la infecții.

Cei mai predispuși la rahitism sunt copiii născuți prematur și cei care cresc în orașe, aceștia din urmă din cauza faptului că sunt mai puțin expuși la soare și din cauza faptului că poluarea reduce măsura în care razele ultraviolete pătrund în organism.

În cazul prematurilor, predispoziția la rahitism este ridicată pentru că ritmul lor de creștere este mai rapid, așadar și necesitățile de vitamina D sunt mai mari. De obicei, copiilor născuţi prematur li se administrează un supliment de vitamina D care poate ajunge la 800 de unităţi pe zi, dublu față de cât primește un copil născut la termen.

Știai că...

... recomandarea pediatrilor este ca toți copiii să primească supliment de vitamina D până la vârsta de doi ani, iar după aceea, până la vârsta de șapte ani, doar în lunile care conțin litera „r” (din septembrie până în aprilie)?

Diagnosticul de rahitism îl poate pune pediatrul, în urma unei analize care să determine valorile calciului din organism și a unor radiografii la încheietura mâinii și la torace. Un medic cu experiență ar putea depista boala și numai prin palpare. Tratamentul rahitismului este unul de lungă durată și depinde foarte mult de stadiul în care a fost descoperita afecțiunea. Atunci când diagnosticarea a fost făcută tardiv, efectele produse pot fi ireversibile. 

Potrivit specialiștilor, îi putem proteja pe cei mici de rahitism printr-un stil de viață sănătos, cu o alimentație cât mai naturală, bogată în lactate, legume și fructe, băi de soare, cure helio-marine și plimbări zilnice.