Pentru fiecare părinte, copilul său este cel mai frumos, mai deștept și mai cuminte. Firește că este! Din prima zi, se creează o legătură de nedescris, iar bucuriile pe care le trăiți împreună sunt cele mai prețioase. Uneori, există însă posibilitatea ca cel mic să devină extrem de agitat, ceea ce poate atrage inclusiv toate privirile din jur, dacă totul se întâmplă într-un spațiu public. Să ne imaginăm situația în care sunteți într-un magazin și, pentru că vrea neapărat o anumită jucărie, devine foarte vocal, țipă și plânge, deși îi explici că, în acel moment nu este posibil, dându-i și un argument rațional – că nu ai bani atunci. Sau situația în care sunteți la locul de joacă și, pentru că nu îi stă bine pălăria, este nemulțumit și se exprimă ca atare. Ce e de făcut în astfel de cazuri?

Inițial, încerci să îl calmezi folosindu-te de puterea cuvintelor, însă constați că este total inutil pentru că nu ascultă ceea ce îi spui. Se poate întâmplă ca imboldul să fie să ridici tonul sau chiar să „aplici” o mică palmă la fund. Această reacție NU este deloc bună. Poate păre că funcționează pe moment, însă, pe termen lung, pot apărea efecte negative pe care nu le mai puteți repara. Copilul reproduce modelele comportamentale observate la părinți, iar violenţa nu este un comportament de dorit pentru copil.

Pe de altă parte, dacă cedezi și te conformezi copilului, s-ar putea să ajungi să regreți această decizie. Împlinirea tuturor dorinţelor, indiferent cum sunt acestea exprimate de către cel mic, este la fel de neindicată, pentru că îl transformă într-un răsfăţat care ar putea avea multe de pierdut în viaţa sa de adult. Cei mici, așa neajutorați și inocenți cum sunt, sunt, de asemenea, și foarte abili în a depista slăbiciunile părinților și a găsi căi de a-i „șantaja” – voluntar sau instinctual. De aceea, soluția indicată este să abordezi situațiile cu răbdare și să nu intri în jocul său.

Ca „truc”, atunci când ieșiți, este indicat să luați cu voi şi câteva lucruri numai bune pentru distragerea atenţiei celui mic: jucăriile preferate, reviste cu poze sau cărţi de colorat. Sunt numai bune pentru a trece peste stările de plictiseală și, totodată, pot fi de ajutor și atunci când se anunță un posibil atac de furie din partea sa.

Situațiile intense pot apărea și acasă – poate sparge sau rupe o jucărie sau un alt obiect, să se „răzbune” că nu i-ai făcut pe plac. Explică-i, cu tact, că nu este bine să strice lucrurile lui sau ale voastre, atunci când este supărat, pentru că acestea sunt utile într-un mod sau altul. Și, foarte important - nu te grăbi să înlocuieşti prea curând obiectul avariat. Astfel, îi vei da ocazia să înțeleagă că a pierdut ceva și va învăţa că, ce strică, îi strică și lui.

Adesea, este o adevărată provocare să rezolvi cu bine astfel de situații încordate. Poate fi chiar mai dificil dacă sunteți proaspăt părinți, la primul copil. Însă, cu exercițiu, veți dezvolta acele soluții care aduc și rezultat imediat, dar și efecte pozitive pe termen lung. Important este să ții cont de câteva reguli de bază:

• Păstrează-ți calmul.În ciuda tentației de a reacționa la fel de irațional și agresiv, acest răspuns va duce la perpetuarea conflictelor și la o relație încordată între voi, din care va lipsi încrederea.

• Nu ceda cerințelor apărute în situații de criză de nervi.Chiar dacă vă permiteți jucăria pe care și-o dorește în acel moment, cel mic trebuie să învețe că nu poate obține ceea ce își dorește dacă se manifestă agresiv.

• Folosește argumente raționale, pe un ton ferm, dar blând.Nu apela la răspunsuri de tipul „pentru că așa am zis eu” sau „pentru că eu sunt părinte și tu ești copil”. În schimb, mergi pe abordări de tipul: „uite, aceasta era cănița ta pentru papa bun dimineața. Acum, că s-a spart, va trebui să cumpărăm una nouă. Asta înseamnă că avem mai puțini bani pentru jucării” sau „nu este bine să îi batem pe ceilalți copiii când ne întâlnim cu ei afară, la joacă, pentru că nimeni nu vrea să fie prieten cu cineva care îi bate. Iar tu vrei să ai prieteni cu care să te joci, așa-i?”.

• Folosește mereu metoda negocierii, nu doar în situații încordate.Astfel, copilul va învăța, zi de zi, că voi sunteți o echipă, că vă tratați reciproc în mod egal și că împreună luați cele mai bune decizii.

• Nu folosi nici tu șantajul emoțional, nu îl pedepsiignorându-l sau tratându-l urât și/sau agresiv.O relație sănătoasă copil-părinți este posibilă numai dacă cel mic crește având certitudinea că dragostea și afecțiunea părinților este necondiționată. În același timp, el trebuie să înțeleagă, pe cale rațională, ce consecințe pot avea acțiunile sale și cum să se poarte pentru a-i trata corect pe cei din jur, inclusiv pe părinți.