Ce mai e și asta? Cum are voie sare, când peste tot, toți îți spun să nu cumva să îi dai sare copilului? Am scris articolul acesta exact cum aș fi dorit să îmi explice mie cineva, ca să îl și cred, când îmi spune ce să îi dau și ce să nu îi dau omulețului a cărui viață depinde în mare măsură doar de mine.
De ce atâta discuție despre sare? Ce rău îi poate face copilului meu de ni se spune să ne ferim de ea?
După ce corpul „mănâncă” ce vrea el din mâncarea pe care i-o oferi tu, după ce asimilează nutrienții de care are nevoie sau pe care este capabil să îi absoarbă, resturile sunt trimise în sânge. Dacă rinichii nu pot elimina aceste resturi, „gunoaiele” acestea s-ar acumula în sânge și ar crea o mulțime de deservicii. Inclusiv substanțele benefice, cum ar fi sodiu, potasiu sau fosfor, în cantitate excesivă ar putea dăuna considerabil sănătății copilului. Tot rinichii regularizează aceste cantități și elimină excesul.
Bebelușul are rinichii imatur dezvoltați, ei sunt unele dintre cele mai fragile organe. În prima parte a vieții, ei nu sunt capabili să proceseze cantități mari de sare. Prea multă sare din alte surse decât laptele matern, laptele praf, fructe sau legume, poate afecta pe viață rinichii și chiar și creierul copilului.
Cu toate astea, există, totuși, situații în care să adaugi sare este absolut permis. Cantitatea de sare pe care o punem noi, de obicei, în mâncăruri, atunci când gătim, variază între ¼ de linguriță și 1 linguriță la un vas de ciorbă, supă, mâncare de cartofi, de fasole, de orice gătești tu. Gândește-te cât de puțin va mânca bebelușul tău din toată cratița asta de mâncare și o să înțelegi că riscul să îi dai prea multă sare este aproape inexistent. De aceea, recomand mereu să nu adaugi sare direct în porția bebelușului, ci în mâncarea întreagă, atunci când gătești cantitatea necesară pentru toată familia.
Limita superioara a consumului de sare este:
De ce am trecut cantitatea de sodiu? Ce e aia sodiu?
Te sfătuiesc să îți faci un obicei din a citi fiecare etichetă de pe fiecare produs, nu doar pentru conținutul lui de sare, ci pentru că așa e firesc: să știi în fiecare clipă ce mănânci, dar mai ales să știi absolut tot timpul ce îi dai să mănânce copilului tău. Pe cele mai multe etichete, sarea e trecută ca sodiu. Ca să poți face socotelile corect, iată cum trebuie să procedezi: înmulțește cantitatea de sodiu de pe etichetă cu 2,5.
Sare = sodiu x 2.5.
Așadar, un aliment care are 1g de sodiu per suta de grame are, de fapt, 2,5 g de sare per suta de grame.
Ce alimente pot ascunde un conținut ridicat de sare? Cum să citești etichetele?
Uită-te întotdeauna pe etichetă după mențiunea „sare per 100g”.
Nu, nu te baza pe e sărat / nu e sărat, pentru că papilele gustative te pot înșela. Chiar și alimentele cu gust dulce pot ascunde sare în ele, cum ar fi următoarele:
E clar că acum tot ce știai e dat peste cap pentru că tu știai că nu e voie sare la bebeluși și la copii. Dar te-ai întrebat vreodată:
De care sare?
Sarea pe care o văd când vin acasă la voi pentru consultații este sarea iodată, aia pe care o găsim peste tot în magazine. Da, sare de aia e interzis să primească un copilaș. Aș zice că e interzis și pentru tine, pentru voi, adulții. Pentru că sarea asta e un produs chimic, de fapt, tratat cu o mulțime de agenți pe care corpul nu îi procesează și lucrează intens să se curețe de ei. Diferențele dintre sarea rafinată, iodată, „sarea de masă” și sarea integrală, așa cum este ea extrasă din saline, sunt atât de mari cât e diferența de înâlțime dintre tine și copilul tău.
Ceea ce a fost odată o hrană care se regăsește din belșug în natură, perfect disponibilă pentru om, a trecut printr-un intens procedeu chimic care a transformat-o într-un dușman despre care vorbește acum toată medicina: sarea stă la baza a foarte multe dintre bolile secolului. Pe când, noi știm de la Hipocrate încoace că mâncarea e medicament și medicamentul e mâncare. În niciun caz, mâncarea nu ne poate face rău, nu ne poate îmbolnăvi, dacă o consumăm cât mai neprocesată.
Și sarea de mare?
Cred că știi la fel de bine ca mine despre cât petrol curge din greșeală în mări și oceane. Cred că știi la fel de bine ca mine cât mercur se descoperă în pești, câți poluanți periculoși și foarte periculoși. Drept urmare, marea, din păcate, nu mai reprezintă o sursă curată, sigură sau în niciun caz la fel de curată și de sigură precum sarea din saline sau sarea de pe vârfurile înalte ale munților, cum e sarea de Himalaya sau sarea celtică.
Spre deosebire de sarea de masă care conține 3 minerale: sodiu, clor și iod, sarea de Himalaya conține 84 (optzecișipatru!) de minerale, potasiu, magneziu, calciu, sodiu, ca și cum e un super-aliment, un supliment natural de minerale.
Așadar, de care sare?
Sare de Himalaya sau sare de salină românească.
Sarea de Himalaya, de exemplu, conține, pe lângă sodiu si clor, peste 80 de alte minerale, devenind astfel dintr-o sare un aliment în sine, plin de nutrienți. Ia uite:
Aș putea să spun că fără sare nu se poate viață. Spun! Mineralele din sare sunt asemănătoare celor din care este construit organismul uman și au fost prima dată identificate în ocean, acolo de unde se consideră că s-a născut viața pe această planetă.
Lacrimile noastre sunt sărate.
Transpirația e sărată.
Sângele și urina seamănă la compoziție cu apa din oceane.
Și, cea mai mare minune, dovadă, că viața înseamnă sare e că, în uter, în burta mamei unde bate inima pentru prima oară, lichidul amniotic este ca apa mărilor. Sărat!
Surse:
