Cum știm când îi e foame copilului?

Cum când? Dimineață, la prânz și seara! Și 2 gustări. Nu așa știe toată lumea? Nu așa e de când lumea?

Uf, ce bine ar fi să fie așa! Doar că, din mesajele voastre și din toate consultațiile pe care le fac cu părinții ai căror copii nu mănâncă, înțeleg că realitatea nu e deloc așa și că lumea se pare că nu mai e la fel cum era „de când e ea”.

Cum știm când îi e foame copilului?

Foamea nu vine la toată lumea în același timp!

Și atunci de unde să știi când îi este foame copilului? De unde să știi când să îi dai mâncare astfel încât să o și mănânce? De la Crina Coliban, cum de unde? ?

Cum îți spune copilul că îi e foame?

Permite-mi să îți arăt, să te fac atentă: copiii ne vorbesc permanent, chiar dacă țin gurițele închise! Și cum tu știi că se spune că eu sunt „Dr. Dolittle al copiilor”, îți traduc în continuare mesajele de foame ale copiilor, în funcție de vârsta lor:

Între 0 și 6 luni

Nu! Suptul degetelor nu reprezintă un semn ca îi e foame, deși asta o să găsești de cele mai multe ori. Dacă îți aduci aminte, când copilul era în burta ta și îl vedeai la ecograf, nu-i așa că, de cele mai multe ori, ieșea în poză cu mânuțele la guriță? Și ce crezi? Îi era foame în burtă? Suptul degetelor reprezintă pentru copil o metodă de auto-liniștire, o metodă de auto-reglare, de confort.

  • Are reprize scurte de somn, se foiește, nu se liniștește;
  • Plânge și e evident iritat, nervos;
  • Tot deschide și închide gurița;
  • Întoarce capul după sân sau după sticlă.

Între 6 și 8 luni

  • Se uită către tine, fixează sânul cu privirea sau caută cu ochii biberonul în locul în care știe că stă cel mai frecvent;
  • Zâmbește și scoate sunete de plăcere când vede mâncarea;
  • Arată cu mânuța mâncarea sau se apleacă spre linguriță, spre masă;
  • Arată cu mâna, o mișcă în sus și în jos, încercând să îți arate unde e mâncarea pe care o dorește;
  • Face mișcări cu gura de parcă mestecă ceva, deși n-are nimic în gură;
  • Suge jucării cu poftă și te suge de obraz, de mână sau de unde te prinde cu gurița.

Între 8 luni și 1 an

  • Se duce singur către locul în care știe că țineți sau că este mâncarea;
  • Când primește mâncare, dansează, țopăie, se bucură;
  • Are deja sunete specifice care semnalizează că îi e foame;
  • Suge și molfăie jucării ca și cum ar vrea să le mănânce (Atenție! Acesta poate fi și semn că erup dințișorii.).

Cum simte copilul foamea?

Când stomacul se golește, copilul începe să simtă senzația de foame și, uneori, chiar spasme, crampe, contracții ale stomacului, senzația aia când, cei mai mulți dintre noi spunem că „murim de foame”. Așadar, cum ar fi dacă ai putea să știi când i se golește stomacul copilului tău, astfel încât să îi oferi mâncare fix când are el nevoie de asta?

Un stomac care funcționează eficient o să se golească în 4-6 ore. Alimentelor le ia, în general, între 6 și 8 ore să treacă prin intestinul subțire și între 10 și 60 de ore prin intestinul gros, adică prin colon.

Interesant! Fetele digeră mai greu, în timp mai îndelungat decât băieții, s-a dovedit științific.

Ce înseamnă că digeră?

Când digerăm mâncarea și absorbim nutrienții, adică ne hrănim, corpul scoate vitaminele, mineralele, proteinele, carbohidrații și grăsimile din alimente și le transportă în diversele locuri unde e nevoie de ele.

Digerarea alimentelor reprezintă desfacerea moleculelor mari de mâncare în molecule mai mici care să poata fi absorbite și transportate la celule. Digestia e de 2 feluri: mecanică și chimică. Digestia începe în gură, odată cu masticația și contactul cu saliva. Dinții și pereții esofagului, ai stomacului și ai intestinelor, prin mișcările lor, denumite peristaltism, asigură digestia de tip mecanic. Digestia chimică are loc prin contactul alimentelor cu enzimele digestive:

  • În gură: amilaza, care digeră amidonul;
  • În stomac: lipaza și amilaza gastrică, acidul clorhidric și pepsina care digeră proteinele;
  • În intestinul subțire, bila și sucurile pancreatice.

95% din absorbția nutrienților are loc în intestinul subțire.

Apa și unele vitamine și minerale (cum ar fi biotina) mai sunt absorbite în sînge și la nivelul colonului.

În cât timp se digeră alimentele? În cât timp ni se face foame?

„Pe limba noastră”, așa cum vă place vouă că vorbesc eu, timp de digerare înseamnă perioada, durata în care mâncarea e mărunțită în bucățele foarte mici care trec din sistemul digestiv în sânge. Putem spune că alimentele se împart în două categorii: alimente care se digeră rapid și alimente care se digeră lent. Dacă dieta ta se bazează preponderent pe hrană care se digeră rapid, poți să descoperi că mănânci mai mult decât ai cu adevărat nevoie și asta pentru că mâncarea e digerată imediat și te simți flămând imediat. Mâncarea de acest tip îți dă un boost de energie, o creștere a nivelului glucozei, doar că, din păcate, corpul stochează sub formă de grăsime excesul de glucoză.

Alimentele care se digeră mai lent asigură un nivel de energie mai subtil, mai stabil și glicemia rămâne în limitele normale. Doar că o dietă bazată preponderent pe alimente greu digerabile suprasolicită sistemul digestiv și ne demonstrează că numele de diversificare nu a fost ales întâmplător, ci trebuie respectat, considerat.

Atenție!
Durata de digerare a unui aliment depinde și de starea ta generală, nu doar fizică, ci mai ales emoțională. Enzimele digestive de la nivelul stomacului și al gurii sunt eliberate într-o cantitate mai mare dacă omului îi place mâncarea pe care o vede sau dacă ești, pur și simplu, bucuros, fericit. Sucurile gastrice, pe de altă parte, sunt influențate și diminuate semnificativ in situații de durere intensă, frică sau depresie.

Iată, de exemplu, ce timp de digerare are unica sursă de hrană a omului în primele 6 luni de viață ale lui, laptele:

Laptele de mamă se digeră mai rapid decât laptele praf. Laptele de la sân conține zer, față de cazeină, conținută de laptele de vacă. Așadar, un copil care a supt la sân digeră laptele într-o oră, 1h30min, în timp ce un copil hrănit cu formulă digeră laptele în 3-4 ore.

Timpi de digerare a alimentelor (timpul aproximativ pe care îl petrec alimentele în stomac înainte ca stomacul să redevină gol, respectiv să simtă foame):

  • Apa: pleacă din stomac imediat, în 1-2 minute
  • Suc de fructe (nu îl recomand!! Doar sub formă de nectar, cu pulpă): 15-20 minute
  • Supe de legume: 15-20 minute
  • Pepene roșu: 20 minute
  • Portocale, grepfrut, struguri: 30 minute
  • Mere, pere, piersici, cireșe: 40 minute
  • Legume crude, roșii, castravete, ardei gras: 30-40 minute
  • Legume coapte, gătite: 40 minute
  • Zucchini, broccoli, conopidă, dovlecel gătite: 45 minute
  • Ou fiert: 45 minute
  • Pește: 45-60 minute
  • Salată cu ulei: 1 oră
  • Amidonoase: porumb, cartofi, cartofi dulci, castane, dovleac: 1,5 – 2 ore
  • Cereale și pseudocereale: orez, orez brun, mei, quinoa, hrișcă, ovăz: 1,5 ore
  • Mazăre, linte, năut: 2 ore
  • Lactate: 2 ore
  • Nuci, semințe semințe de dovleac, de floarea-soarelui, de susan, alune de pădure, arahide, alune pecan: 3 ore
  • Carne de pui, de curcan: 1,5 – 2 ore
  • Carne de vită: 3 ore
  • Carne de miel: 4 ore
  • Carne de porc: 5 ore

Din clipa în care am înțeles că a-i da mâncare fetiței mele nu însemna, de fapt, să o chem la masă la ore fixe în fiecare zi, copila mea s-a transformat într-un omuleț cu care mă puteam înțelege:

  • care voia, brusc, să mănânce;
  • care cerea, pentru că știa că i se oferea;
  • care se bucura că îi stric foamea, dându-i de mâncare, atunci când îmi solicita ea, nu când credeam eu că e ora mesei.

În clipa în care am înțeles că e nevoie de un timp anume pentru ca alimentele să plece din stomac și să lase loc pentru alimente noi, corpul fetiței mele a funcționat eficient.

Atunci când am înțeles că trebuie să deslușesc ce îmi transmiteau alimentele și trupușorul fetiței mele am cîștigat un copil bucuros de câte ori vine ora de mâncare. Ora ei, nu ora mea.