Poate o să vă surprindă ce zic, ca de fiecare dată atunci când ne întâlnim, lucrăm, colaborăm. Voi știți deja că marea mea pasiune e să distrug miturile și să le ofer oamenilor explicații logice sau științifice pentru orice le poate afecta viața sau sănătatea.
Părinții de copii mofturoși simt cum le este afectată sănătatea atunci când poartă de mii de ori dialogul acesta:
- Iubirea mea, de ce nu vrei să mănânci asta?
- Pentru că nu îmi place.
- De unde știi că nu îți place, dacă n-ai gustat?
Aud foarte des replica asta și sunt convinsă că și tu, acum, când ai citit-o, te-ai recunoscut rostind-o.
Ce înseamnă, de fapt, „Nu îmi place”?
= Nu doresc să mănânc această mâncare acum. Nu mă atrage. Nu îmi spune nimic. Nu mă interesează.
Copiii modifică ce le place și ce nu le place cu o viteză incredibilă. Uneori, cer ceva de mâncare pentru că le place și, în timp ce mestecă prima îmbucătură, îi auzi spunând că nu le mai place! Sunt sigură că dacă întrebi în jurul tău, o să afli povești despre copii care luni au mâncat banană, marți au zis că nu le place banana (!), pentru ca joi să ceară să le dai o banană. În mod cert nu este despre gust, banana are același gust în orice zi ai mânca-o, dacă nu cumva vorbim despre o banană crudă versus una coaptă bine.
Acest gen de atitudine în fața mâncării îi aduce adesea pe părinți în pragul disperării, pentru că nu mai știu cum să ghicească ce îi va plăcea astăzi puiului-de-om sau dacă nu cumva e ziua cu ghinion în care nu îi mai place nimic din ce a mâncat săptămâna asta. De fapt, ești în mijlocul unui proces absolut sănătos, firesc, prin care copilul tău își exprimă nevoia de putere asupra mâncării pe care o bagă în gură. Pentru ca, DA!, copiii, ca și adulții, că și ei sunt oameni, exact ca noi, au o nevoie la fel de mare ca a noastră să manifeste control, autonomie, putere în relație cu mâncarea. Nici ție nu ți-ar plăcea să mănânci:
Corect?
Nu te-ar apuca revolta, scandalul, cearta, dacă ai fi ca în exemplul meu de mai sus în ce privește hrana ta de zi de zi? Nu ai refuza? N-ai întoarce capul? Nu i-ai împinge lingurița deoparte, când ar vrea să îți dea încă o gură? Nu i-ai spune că nu îți place, numai ca să te lase în pace? Eu aș face-o! O mai și fac atunci când simt prea mult control sau dominație sau că deciziile le ia majoritar altcineva in familia mea. Clar, mai spun „NU!” din când în când doar ca să verific dacă mai contez și eu, ca să verific dacă sunt stăpână pe viața mea sau sunt doar o executantă.
De multe ori, copiii spun „Nu îmi place!”, fără să existe nicio legătură concretă cu plăcerea sau neplăcerea. Ci dintr-o mulțime de alte motive, cum ar fi:
Așadar, dacă am fi mai atenți și am reuși să auzim ce ne spun copiii cu gurițele închise, după care am vorbi despre nevoile lor reale și le-am împlini, există o șansă reală, mare, să le și placă, brusc, mâncarea pe care o refuzaseră în urmă cu câteva momente.
Și ce să fac, Crina?
Ia de aici, cu plăcere:
Ține minte de la mine:
„Nu îmi place!” nu înseamnă că trebuie să îi gătești altă mâncare. Înseamnă că ai ocazia să afli mai multe despre nevoile reale ale copilului tău. Mulțumesc!