De ce să citim eticheta produsului?

De ce să citim eticheta produsului?

Un răspuns pozitiv: ca să trăim (bine).

Un răspuns negativ: ca să nu murim (devreme).

Da, eticheta produsului poate să îți prelungească, îmbogățească, întinerească viața sau poate să te lovească atât de tare, încât să nu mai reușești să te ții pe picioare.

„Hai, mă, Crina, chiar așa de grav? Da.”

Sunt sigură că ai văzut sute de etichete pe care există atenționări referitoare la gluten sau diverși alergeni, precum ouă, soia sau susan. Acestea nu sunt trecute acolo, pentru că nu aveau ce să scrie ca să „se vadă frumos” eticheta, ci pentru a nu fi trași la răspundere producătorii, în cazul în care cineva pățește ceva după ce mănâncă produsul respectiv. Dacă ai o alergie la unul dintre ingrediente, ai putea face un șoc anafilactic, tu sau copilul tău, la contactul cu alimentul. Și un șoc anafilactic, după cum probabil știi deja, înseamnă moarte, dacă nu se intervine cu ajutor de specialitate super-rapid.

Așadar, cred că te-am convins că este esențial să citești eticheta fiecărui produs, ba aș putea spune că e obligatoriu.

Hai să învățăm împreună să descifrăm o etichetă. Ce ne interesează atunci când cumpărăm ceva de mâncare, mai ales dacă e de mâncare pentru copil?

Când expiră? Cât timp e bun? Când se strică? = Termenul de Valabilitate

  • Nu cumpăra alimente care expiră mâine, poimâine. Și nici de alea care „nu expiră niciodată”, care durează mai mult decât tine ? Urmărește să expire într-un timp care ți se pare omenesc, în timpul în care s-ar strica și dacă ar fi făcut de tine în casă.
  • Urmărește întotdeauna și data fabricației, doar așa îți poți da seama cât de scurt sau de lung e termenul de valabilitate.
  • Evită alimentele a căror dată de expirare a fost modificată, supraștampilată.
  • Fii atentă dacă alimentul a fost corect depozitat și nu a stat în lumina soarelui sau în umiditate.
  • În cazul alimentelor congelate, trebuie indicată dată congelării: ziua, luna și anul, în ordinea aceasta și necodificate. Recomandarea mea este să nu cumpărați produse care au fost congelate de mai multe ori la rând.

Ce conține? De alea bune sau „de alea rele”? = Compoziția

Este obligatoriu, conform legilor din țara asta, ca tot ce există în produs să fie menționat pe etichetă. Tot: ingrediente, aditivi, arome, tot. Inclusiv apa, dacă a fost folosită în prepararea produsului.

Ingredientele apar pe etichetă în ordinea descrescătoare a lor: primul ingredient este cel care se regăsește în cea mai mare proporție în produs, ultimul din listă se regăsește în cantitatea cea mai mică.

În cazul produselor din carne (inclusiv pește) care au aspect de felie, copan, aripă, porție, organ, trebuie să existe o mențiune privind prezența adaosului de apă, dar doar în cazul în care apa adăugată reprezintă mai mult de 5% din greutatea produsului finit.

În privința uleiurilor prezente în alimente, nu mai este permisă simpla mențiune „ulei vegetal”, ci este obligatoriu să se indice exact tipul de ulei, de exemplu „ulei de canola”, „ulei de răpiță”.

Dar ce e cu E-urile astea? = Aditivii

Aditivii alimentari sunt substanțe chimice adăugate în alimente pentru a le îmbunătăți, potența gustul, aspectul (culoarea) sau pentru a le prelungi termenul de valabilitate, adică pentru a rezista mai mult la raft, pentru că, fără E-uri, alimentele s-ar deteriora, s-ar strica mult mai rapid. E-urile au fost inventate pentru a servi drept coloranți, conservanți, antioxidanți și corectori de aciditate, agenți de îngroșare sau de afânare, îndulcitori, antiaglomeranți, potențatori de aromă. Se împart în 3 categorii principale: inofensive, suspecte și nocive.  

Considerate inofensive, sigure:

  • E 100 Curcumina (colorant)
  • E 471 Mono/digliceride ale acizilor grași (stabilizator, emulgator)
  • E 440 Pectine (emulsifiant)
  • E 414 Guma arabica (agent de îngroșare)

Suspecte:

  • E 633 Inozinat calciu (potențiator de aromă)
  • E 967 Xilitol (antiaglomerant)
  • E 551 Dioxid siliciu (antiaglomerant)
  • E 445 Esteri glicerici ai rășinilor din lemn (agent îngroșare)

Periculoase:

  • E 621 Glutamat monosodic (potențiator de aromă)
  • E 407 Caragenan (emulgator)
  • E 220 Dioxid de sulf (conservant)
  • E 211 Benzoat de sodiu, de potasiu (conservant)

Dacă te interesează să studiezi mai în amănunt, îți recomand Ghidul aditivilor alimentari, realizat de Ministerul Sănătății.

Te sfătuiesc să cumperi alimente bio ca să minimizezi riscul expunerii la aditivi sau alimente care au pe etichetă maxim 3 aditivi, pentru a evita acumularea lor în organism.

Și, pentru copii, pune-le la pachet și provoacă-i, inspiră-i să aleagă mai degrabă nuci, semințe, alune, în loc de chipsuri și snackuri.

E hrănitor? Se face mare copilul meu, dacă mănâncă asta? = Nutrienții

Desigur că mai ales de asta mâncăm. Ca să ne hrănim adecvat, ca să funcționăm eficient, ca să îi asigurăm organismului, din cap până în picioare, nutrienții de care are nevoie, dragul de el, ca să ne ajute în toate cele pe care vrem noi să le facem. Există produse pe a căror etichetă sunt trecute cantitățile de vitamine, minerale, macronutrienți per suta de grame de produs sau per porție.

Atenție!

Etichetele care susțin, promovează că au efecte medicale, că aduc beneficii pentru sănătatea omului, trebuie, adică e obligatoriu să conțină profilul nutrițional al alimentului (conform Reglementării Uniunii Europene 1924/2006). Aceste alimente speciale, destinate unei alimentații particulare care răspund unor necesitați nutriționale particulare ale unor persoane care, din motive de sănătate, trebuie să respecte un regim sau să aibă o alimentație specială pot fi:

  • cu conținut redus de carbohidrați
  • fără zahăr
  • cu înlocuitori de zahăr/îndulcitori
  • fără sare/sodiu
  • cu conținut redus de proteine
  • cu conținut îmbogățit în proteine
  • fără gluten
  • cu valoare energetică redusă

Pe eticheta nutrițională, mai găsim:

  • Valoarea energetică în calorii
  • Cantitățile de grăsimi, glucide, proteine, fibre alimentare, vitamine și săruri minerale exprimate în procente față de doza zilnică recomandată.

În categoria alimentelor speciale intră și produsele alimentare pentru sugari și copii de vârstă mică, iar pe etichetă trebuie menționată vârsta de la care poate fi administrat acel aliment.

De ce ne atenționează etichetele că ar putea conține urme de ...? = Alergenii

Care sunt ingredientele sau substanțele alergene care sunt menționate pe etichete pe plan internațional?

  • Soia
  • Arahide
  • Lapte și produse lactate
  • Ouă
  • Boabe de muștar
  • Pește
  • Crustacee/fructe de mare
  • Grâu
  • Nuci
  • Susan
  • Telină
  • Semințe de floarea-soarelui
  • Linte
  • Mazăre
  • Kiwi
  • Gluten (amidon, amidon modificat)
  • Lactoză
  • Fenilalanină (aspartam)
  • Si altele, mai puțin frecvente

Toate acestea trebuie menționate într-o etichetă distinctă sau subliniate, îngroșate, acolo unde sunt menționate.

Dar de unde vine banana asta? „De la noi?” = Originea alimentelor

Această mențiune nu este obligatorie, dar îți recomand să te uiți după ea, ca să înțelegi că, dacă alimentul vine de pe alt continent, eventual unul tare îndepărtat, prospețimea lui (în cazul fructelor, legumelor crude) e clar că nu e tocmai de dată recentă.

În cazul cărnii, însă, țara de origine este obligatoriu de menționat, împreună cu țara în care a fost scarificat animalul, dacă ea diferă de cea în care a fost crescut animalul (pasăre, viță, porc, oaie), precum și lotul prin care poate fi identificată carnea respectivă (conform Regulamentului de punere în aplicare UE nr. 1337/2013 al Comisiei).

Există și câteva alimente pe eticheta cărora nu trebuie să fie specificate ingredientele:

  • Brânza, untul, laptele și smântâna, dacă nu au suferit adăugări de enzime, culturi lactice sau sare
  • Produsele dintr-un singur ingredient, dacă denumirea de vânzare este identică cu cea a ingredientului, de exemplu „Cacao”

Atenție! E-uri se pot găsi și în alimentele ecologice, așadar, citește eticheta oricărui produs înainte să i-l dai copilului tău să îl mănânce. Mulțumesc!