Un răspuns pozitiv: ca să trăim (bine).
Un răspuns negativ: ca să nu murim (devreme).
Da, eticheta produsului poate să îți prelungească, îmbogățească, întinerească viața sau poate să te lovească atât de tare, încât să nu mai reușești să te ții pe picioare.
„Hai, mă, Crina, chiar așa de grav? Da.”
Sunt sigură că ai văzut sute de etichete pe care există atenționări referitoare la gluten sau diverși alergeni, precum ouă, soia sau susan. Acestea nu sunt trecute acolo, pentru că nu aveau ce să scrie ca să „se vadă frumos” eticheta, ci pentru a nu fi trași la răspundere producătorii, în cazul în care cineva pățește ceva după ce mănâncă produsul respectiv. Dacă ai o alergie la unul dintre ingrediente, ai putea face un șoc anafilactic, tu sau copilul tău, la contactul cu alimentul. Și un șoc anafilactic, după cum probabil știi deja, înseamnă moarte, dacă nu se intervine cu ajutor de specialitate super-rapid.
Așadar, cred că te-am convins că este esențial să citești eticheta fiecărui produs, ba aș putea spune că e obligatoriu.
Hai să învățăm împreună să descifrăm o etichetă. Ce ne interesează atunci când cumpărăm ceva de mâncare, mai ales dacă e de mâncare pentru copil?
Când expiră? Cât timp e bun? Când se strică? = Termenul de Valabilitate
Ce conține? De alea bune sau „de alea rele”? = Compoziția
Este obligatoriu, conform legilor din țara asta, ca tot ce există în produs să fie menționat pe etichetă. Tot: ingrediente, aditivi, arome, tot. Inclusiv apa, dacă a fost folosită în prepararea produsului.
Ingredientele apar pe etichetă în ordinea descrescătoare a lor: primul ingredient este cel care se regăsește în cea mai mare proporție în produs, ultimul din listă se regăsește în cantitatea cea mai mică.
În cazul produselor din carne (inclusiv pește) care au aspect de felie, copan, aripă, porție, organ, trebuie să existe o mențiune privind prezența adaosului de apă, dar doar în cazul în care apa adăugată reprezintă mai mult de 5% din greutatea produsului finit.
În privința uleiurilor prezente în alimente, nu mai este permisă simpla mențiune „ulei vegetal”, ci este obligatoriu să se indice exact tipul de ulei, de exemplu „ulei de canola”, „ulei de răpiță”.
Dar ce e cu E-urile astea? = Aditivii
Aditivii alimentari sunt substanțe chimice adăugate în alimente pentru a le îmbunătăți, potența gustul, aspectul (culoarea) sau pentru a le prelungi termenul de valabilitate, adică pentru a rezista mai mult la raft, pentru că, fără E-uri, alimentele s-ar deteriora, s-ar strica mult mai rapid. E-urile au fost inventate pentru a servi drept coloranți, conservanți, antioxidanți și corectori de aciditate, agenți de îngroșare sau de afânare, îndulcitori, antiaglomeranți, potențatori de aromă. Se împart în 3 categorii principale: inofensive, suspecte și nocive.
Considerate inofensive, sigure:
Suspecte:
Periculoase:
Dacă te interesează să studiezi mai în amănunt, îți recomand Ghidul aditivilor alimentari, realizat de Ministerul Sănătății.
Te sfătuiesc să cumperi alimente bio ca să minimizezi riscul expunerii la aditivi sau alimente care au pe etichetă maxim 3 aditivi, pentru a evita acumularea lor în organism.
Și, pentru copii, pune-le la pachet și provoacă-i, inspiră-i să aleagă mai degrabă nuci, semințe, alune, în loc de chipsuri și snackuri.
E hrănitor? Se face mare copilul meu, dacă mănâncă asta? = Nutrienții
Desigur că mai ales de asta mâncăm. Ca să ne hrănim adecvat, ca să funcționăm eficient, ca să îi asigurăm organismului, din cap până în picioare, nutrienții de care are nevoie, dragul de el, ca să ne ajute în toate cele pe care vrem noi să le facem. Există produse pe a căror etichetă sunt trecute cantitățile de vitamine, minerale, macronutrienți per suta de grame de produs sau per porție.
Atenție!
Etichetele care susțin, promovează că au efecte medicale, că aduc beneficii pentru sănătatea omului, trebuie, adică e obligatoriu să conțină profilul nutrițional al alimentului (conform Reglementării Uniunii Europene 1924/2006). Aceste alimente speciale, destinate unei alimentații particulare care răspund unor necesitați nutriționale particulare ale unor persoane care, din motive de sănătate, trebuie să respecte un regim sau să aibă o alimentație specială pot fi:
Pe eticheta nutrițională, mai găsim:
În categoria alimentelor speciale intră și produsele alimentare pentru sugari și copii de vârstă mică, iar pe etichetă trebuie menționată vârsta de la care poate fi administrat acel aliment.
De ce ne atenționează etichetele că ar putea conține urme de ...? = Alergenii
Care sunt ingredientele sau substanțele alergene care sunt menționate pe etichete pe plan internațional?
Toate acestea trebuie menționate într-o etichetă distinctă sau subliniate, îngroșate, acolo unde sunt menționate.
Dar de unde vine banana asta? „De la noi?” = Originea alimentelor
Această mențiune nu este obligatorie, dar îți recomand să te uiți după ea, ca să înțelegi că, dacă alimentul vine de pe alt continent, eventual unul tare îndepărtat, prospețimea lui (în cazul fructelor, legumelor crude) e clar că nu e tocmai de dată recentă.
În cazul cărnii, însă, țara de origine este obligatoriu de menționat, împreună cu țara în care a fost scarificat animalul, dacă ea diferă de cea în care a fost crescut animalul (pasăre, viță, porc, oaie), precum și lotul prin care poate fi identificată carnea respectivă (conform Regulamentului de punere în aplicare UE nr. 1337/2013 al Comisiei).
Există și câteva alimente pe eticheta cărora nu trebuie să fie specificate ingredientele:
Atenție! E-uri se pot găsi și în alimentele ecologice, așadar, citește eticheta oricărui produs înainte să i-l dai copilului tău să îl mănânce. Mulțumesc!
