Nu îi da copilului suc de fructe!

Nu îi da copilului suc de fructe!

N-ai idee cât mă bucur că îți scriu despre asta! Simt că, în sfârșit, o să mă răzbun pe toate recomandările pe care le-ați primit pentru începutul diversificării. Simt că o să le schimb viața copilașilor care nu o să mai ceară la restaurante un fresh. În bine. În bine am să le-o schimb. Simt că o să îmi fie recunoscători oameni mari care și ei beau sucuri de fructe și nu știu de ce se îngrașă, de ce fac burtă, de ce au simptome ciudate când mănâncă sănătos.

Am studiat mult, ore în șir de studiu aprofundat, ca să explic cât mai sigur, cât mai complet, cât mai pe înțelesul nostru, al oamenilor interesați de copilașii noștri și de o viață echilibrată și sunt pregătită azi să vă spun că vă puteți baza pe mine când vă rog să nu le dați sucuri de fructe copiilor!

Părinții se tem de zahăr și asta nu doar la începutul diversificării, ci întâlnesc părinți care nu le-au dat copiilor zahăr deloc până la 3 ani! Sau, așa cum urmează să afli din acest articol, cred ei că nu le-au dat...

Zahăr nu înseamnă doar acadele. Ci și cereale, lactate, uleiuri vegetale, fructe, legume și foarte multe alimente procesate. Asta face dificil pentru un părinte să știe de ce să se ferească sau ce e sănătos, așa cum am vrea toți să fie, sănătos, când e vorba despre mâncarea copiilor noștri.

Hai să afli care sunt sursele de zahăr care ar putea să îi îndulcească, dar să îi și „rănească” trupușorul copilului tău:

Sucroza, glucoza și fructoza sunt 3 tipuri de zahăr care conțin exact aceleași calorii pe gram. Chiar dacă par la fel, adică sunt tot zahăr, ele diferă din cel puțin 3 puncte de vedere, toate foarte importante:

  • Au o structura chimică diferită
  • Corpul le digeră diferit
  • Afectează sănătatea diferit

SUCROZA e alcătuită din glucoză și fructoză și e, de fapt, ceea ce cunoaștem noi sub numele de zahăr de masă.

Zaharurile sunt clasificate în monozaharide și dizaharide.

Sucroza este un dizaharid, compus din 50% fructoză și 50% glucoză.

În natură, o găsim în sfeclă și trestia de zahăr. Dar sucroza este adăugată și, deci, o găsim în multe produse alimentare, cum ar fi bomboane, înghețată, cereale procesate, sucuri, compoturi.

Gustul ei e mai puțin dulce decât fructoza și mai dulce decât glucoza.

GLUCOZA

e un monozaharid și principala sursă de energie a corpului uman, mâncarea lui preferată.  Monozaharidele sunt cărămizile care stau la baza carbohidraților și spun asta ca să îți devină mai clară povestea asta pe care o tot auzi despre carbohidrați și dulce.

Glucoza este cea mai puțin dulce dintre cele 3 și o găsești pe etichetele produselor și sub numele de dextroză, extrasă din amidonul de porumb.

FRUCTOZA

sau zahărul din fructe este un monozaharid și ea, la fel ca glucoza.

O regăsim în natură în fructe, miere de albine, porumb, agave și legume rădăcinoase. Adăugată artificial în alimente, apare pe etichetă ca HFCS (în engleză, high-fructose corn syrup), sirop de fructoză din amidon de porumb. Ca gust, fructoza e de departe cea mai dulce.

Pentru că are un indice glicemic scăzut, mic, ea e recomandată diabeticilor, deci, aparent, ar fi cea mai inofensivă. S-a considerat suficientă vreme că e un înlocuitor sănătos pentru zahărul pe care oamenii îl foloseau în bucătărie. Doar că, între timp, Asociația Americană a Diabeticilor a făcut un anunț care e răsturnat cunoștințele de până atunci:

De fapt, dat fiind că fructoza din amidonul de porumb, prezentă în atât de multe alimente, a generat o creștere fără precedent a obezității, diabetului și bolilor de inimă, a fost regândit total consumul de fructoză.

 

Hai să aflăm ce părere are corpul despre ele!

Monozaharidele, fiind zaharuri simple, sunt absorbite direct în sânge, cu precădere atunci când ajung în intestinul subțire.

Dizaharidele trebuie să fie descompuse în zaharuri simple ca să poată fi absorbite.

SUCROZA este un dizaharid, cum am spus mai devreme și e musai să fie desfăcută ca să poată fi absorbită. Sucraza, enzima digestivă care digeră sucroza în fructoză și glucoză apare în intestinul subțire, acolo unde am zis că are loc cea mai mare parte a digestiei alimentelor. Pericolul apare pentru că prezența glucozei crește cantitatea de fructoză care este absorbită în sânge cu mult mai mult decât dacă fructoza ar fi consumată separat, ceea ce e aproape imposibil. Cu cât se absoarbe mai multă fructoză, cu atât mai multă grăsime este stocată în ficat.

GLUCOZA se absoarbe imediat prin mucoasa intestinală în sânge și ajunge la celule. Crește glicemia mai mult decât celelalte tipuri de zaharuri și provoacă producția de insulină, care este hormonul fără de care glucidele nu pătrund în celule. După ce a pătruns în celule, glucoza este folosită imediat ca energie sau e depozitată sub formă de glicogen în mușchi sau în ficat pentru când mai e nevoie. Atunci când nivelul glicemiei scade, glicogenul poate fi transformat în glucoză și folosit ca hrană pentru creier sau energie pură.

FRUCTOZA, spre deosebire de glucoză:

  • nu generează energie
  • nu afectează producția de insulină la fel de puternic (ceea ce ar putea duce cu gândul că e de preferat)
  • dar, cu toate astea, consumul frecvent generează efecte negative, dintre cele mai neplăcute.

Dacă glucoza poate fi folosită de orice tip de celulă din corp, fructoza poate fi prelucrată doar în celulele hepatice. Care o transformă în trigliceride, o formă de grăsime, în acid uric și radicali liberi, dăunători sănătății. Dacă mănânci mai multă fructoză decât poate ficatul tău să metabolizeze, excesul este transformat în colesterol. Rău. Atât de rău, încât te poți trezi cu obezitate, diabet, ficat gras, nefuncțional.

Studiu:
În toate sursele în care am umblat ca să pot să scriu un articol relevant, de real ajutor, am dat de un studiu care a urmărit traseul fructozei și al glucozei prin sistemul digestiv al unui șoarece de laborator. Glucoza s-a dus imediat în ficat și apoi a fost distribuită, cu ajutorul sângelui, în tot corpul. Fructoza, s-a adunat în intestinul subțire, în loc să fie trimisă la ficat, așa cum ne-am fi așteptat. Doar că, exact când să concluzioneze traiectoria diferită a fructozei, cercetătorii au observat cum, în exces, fructoza pornește spre ficat si se transformă în grăsime care încarcă ficatul și poate genera de la boli degenerative, sindrom metabolic, obezitate, hipertensiune, gută, pietre la rinichi, diabet de tip 2 până la ciroză sau cancer de ficat.

Atenție! Fructoza are aceeași acțiune la nivelul ficatului ca alcoolul (etanolul). S-au înregistrat cazuri în care conducători auto au fost reținuți de poliție din cauza consumului de alcool, când, de fapt, ei băuseră prea mult suc de fructe.

Fructoza îngrașă!

Încă un efect negativ este că afectează senzația de foame. Leptina este „hormonul care inhibă foamea”, controlează apetitul și, drept urmare, reglează greutatea corporală. Fructoza generează rezistență la leptină, adică organismul nu mai știe când îi e foame și e tentat să mănânce în exces. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, fructoza incită producția de grelină, „hormonul care face foame” și atunci, indiferent ce și cât mănânci, tot simți că ai mai mânca, tot simți că îți e foame.

Bacteriile și fructoza

Mai e un aspect care m-a fascinat legat de fructoză pe care sunt convinsă că nu îl cunoșteai și, drept urmare, nici nu îl considerai important. Există multe organisme în interiorul organismului nostru care sunt super fericite când primesc fructoză: bacteriile din colon, intestinul gros. Miliarde de bacterii. O parte din fecalele din fiecare zi ale omului este alcătuită din bacterii expulzate din intestin. Peste 400 de familii diferite de bacterii doar în colon. Mâncarea preferată a acestor bacterii este, ghici care? Aceeași mâncare pe care o preferă și cei mai mulți copii: zahărul!

Când fructoza ajunge în colon, începe cea mai mare petrecere pe care ți-ai putea-o închipui! Și, scuzată să îmi fie îndrăzneala, dar voi mă știți și chiar apreciați felul meu popular, prietenos de a vă vorbi, după ce bacteriile astea mănâncă fructoza, încep „să tragă pârțuri”. Fermentația fructozei de la nivelul colonului generează gaze de diferite tipuri, care provoacă balonare, crampe abdominale, durere de burtă, senzația că te umfli, diaree și constipație (cauzată de prea mult metan), în funcție de gazul care a fost generat în exces. Fructoza ajunsă în intestinul gros creează dezechilibre ale florei, favorizează bacteriile patogene și efectele lor care dăunează sănătății.

Siropul de fructoză din amidon de porumb este la fel de periculos ca fructoza din fructe?

Da. Fructoza, indiferent de sursa din care provine, porumb, mere, căpșuni, miere de albine sau roșii, acționează la fel, odată ce a pătruns în corp. Doar cantitatea poate să facă diferențe: o cană de roșii cubulețe are aprox 2,5 grame de fructoză; o doză de suc are în jur de 30 de grame și un suc la meniu mare poate să aibă până la 62 de grame. În zilele noastre, aproape toate alimentele procesate au zahăr adăugat, oricare ar fi forma și asta înseamnă foarte multă fructoză.

Mierea, de exemplu, pe care mulți dintre noi o folosim crezând că e mai bună decât zahărul are aceeași proporție de glucoză/fructoză ca siropul de porumb.

Siropul de agave, de exemplu, pe care, de asemenea, mamele îl folosesc ca îndulcitor mai sigur decât zahărul, că zahăr n-are voie, conține 90% fructoză.

Din păcate, nu există o recomandare internațională referitoare la care e cantitatea sigură, non-toxică, de fructoză în dieta omului. De reținut că fructoza a existat în alimentația oamenilor încă de la începuturi, doar că în cantități foarte mici. Organizația Mondială a Sănătății spune să limităm consumul de zahăr la 5-10% din dieta zilnică.

Fructul nu se bea cu paiul, se mănâncă cu dinții!

Aud frecvent cum vă sfătuiesc specialiștii ca primul aliment al copilului în diversificare să fie suc de fructe. Nici nu contează din ce fruct, e Nerecomandat, NU e bine, poate fi chiar toxic!

250 ml de suc de portocale pe care îi putem consuma la o singură masă înseamnă aproximativ 3 portocale, cantitate pe care copilul (sau adultul!) nu o poate mânca la o singură masă. Iată cum, alegând sucul de fructe, mănânci, de fapt, mai mult!

Făcând suc din fructe îndepărtezi fibrele care sunt esențiale pentru reglarea glicemiei, o digestie eficientă, un tranzit intestinal sănătos. Zahărul din sucul de fructe este absorbit imediat în sânge, ceea ce creează toate efectele negative de care am vorbit în acest articol. Fibrele, pulpa prezentă în suc, ajută corpul să digere alimentul mai lent, fără să apară pericole.

Dacă ne uităm la o doză de 350 ml de suc acidulat și aceeași cantitate de suc de mere, observăm asta:

Sucul acidulat: 140 calorii și 40 g de zahăr (10 lingurițe)

Suc de mere: 165 de calorii și 39 g de zahăr (9,8 lingurițe)

Studii arată cum 480 ml de suc de struguri pe zi, timp de 3 luni la rând, a cauzat rezistență la insulină și creșterea circumferinței abdominale la subiecții din studiu (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20439553)

Există studii care demonstrează că riscul de obezitate a crescut cu 60% la copiii care beau zilnic o băutură dulce. Nu există nicio dovadă care să contrazică faptul că sucul de fructe din casă e exact la fel cu băuturile îndulcite artificial din magazine.

Nu îi da copilului tău suc de fructe decât, eventual, sub formă de nectar, cu tot cu fibră.

_________

Surse