Pe la vârsta de trei ani, ștrengarul are gurița... „mobilată” cu toți dinții de lapte. Pe care este ideal să îi păstreze intacți până când vor fi înlocuiți de cei definitivi. Desigur, nu trebuie așteptat până la trei ani pentru a începe îngrijirea lor. Aceasta este recomandat să debuteze chiar înainte de apariția primei perluțe. Însă atunci când „șiragul” este complet, nu doar că igiena orală va trebui să fie riguroasă și susținută, dar vor fi necesare și vizite periodice la medicul stomatolog pentru a te asigura în permanență că totul este în regulă.

Pasta, peria și pedodontul

Dacă până la un an și jumătate peria și pasta de dinți nu făceau parte din arsenalul de îngrijire orală, acum e timpul să aibă propriile sale instrumente. Nu se va descurca el chiar foarte bine la început, dar exercițiul zilnic îl va ajuta să se specializeze din ce în ce mai bine, iar rutina de dimineața și seara are toate șansele să se mențină pe tot parcursul vieții. O îngrijire orală corespunzătoare va reduce riscul apariției cariilor și îl va scuti de dureri. Chiar dacă este vorba despre dinți temporari, nu îi tratați cu lejeritate, pe principiul „Oricum vor cădea”. De sănătatea lor depinde în oarecare măsură și sănătatea dinților definitivi. Reține că vizita la stomatolog este binevenită în scop profilactic. De asemenea, mergi cu micuțul la medic și atunci când acuză dureri chiar dacă tu nu vezi nicio carie, dar și atunci când are gingia inflamată în dreptul unui dinte.

Accidente... copilărești

Copilăria este perioada năzdrăvăniilor și nu sunt excluse micile accidentări care pun în pericol dentiția. Specialiștii pedodonți susțin că nu mai puțin de jumătate dintre copii suferă un traumatism la nivelul cavității bucale, acest lucru petrecându-se, în general, la joacă. În astfel de situații, părintele este bine să știe cum să intervină, pentru a reduce „pagubele” la minim. Pentru că există două tipuri de dentiție (temporară și permanentă), există și două moduri de abordare a traumatismelor acesteia.

În cazul dinților de lapte, cel mai frecvent accident îl reprezintă dislocarea dinților frontali. Dacă dintele se mișcă în urma traumatismului, atâta vreme cât nu interferează cu ocluzia, poate fi menținut așa până când se va schimba cu cel definitiv. Sau poate fi imobilizat de medicul pedodont, dacă acest lucru se impune. În cazul dinților de lapte fracturați în mai multe bucăți sau care nu lasă mandibula să ocluzeze corect, se va apela la extracție. Dacă dintele este foarte mobil în urma traumatismului, adresează-te imediat pedodontului pentru extracție, evitând ca acesta să fie aspirat de copil, ceea ce poate provoca sufocarea.

În cazul unui dinte complet avulsionat (ieșit din alveolă), nu încerca să îl pui la loc pentru că acest lucru poate deteriora mugurele dintelui permanent. Lipsa unui dinte din față nu va afecta dezvoltarea limbajului copilului, dar spațiul creat de dispariția lui poate crea neplăceri la momentul apariției dinților permanenți. Nu te teme, acest aspect se rezolvă ortodontic foarte ușor.