Copilul a trecut de tricicletă, e vremea pentru ceva mai... complex și folositor pentru tot restul vieții. Despre mersul pe bicicletă se spune că, odată învățat, nu se uită toată viața. Până acum, nimeni nu a contrazis această afirmație. Iar cum la vârsta copilăriei toate lucrurile se învață mai ușor, nu pierde momentul!

Nu se poate spune cu exactitate care este vârsta potrivită pentru ca cel mic să învețe să meargă pe bicicletă. Unii reușesc acest lucru la vârste fragede, alții, mai târziu - depinde de abilitățile fiecăruia. În principiu, să zicem, între 3 și 6 ani. Nu trebuie făcut din acest obiectiv, în niciun caz, un motiv de ambiție și înverșunare părintească, de a certa și traumatiza copilul dacă nu reușește. A învăța să meargă pe bicicletă trebuie să fie, în primul rând, o activitate plăcută și distractivă.

Bicicleta nu se cumpără la întâmplare, pentru că nu orice astfel de vehicul pe două roți (de fapt, pentru început, pe patru!) este potrivit oricărui copil. O bicicletă nepotrivită înălțimii și greutății copilului va fi dificil – sau chiar imposibil – de „stăpânit”. Așadar, înainte de toate, trebuie avute în vedere vârsta, înălțimea și greutatea celui mic. Asigură-te că, în poziție șezând pe șa, copilul atinge asfaltul cu picioarele. Acest lucru este deosebit de important pentru confortul și mai ales siguranța lui, evitându-se posibile accidente.

Prima lecție va trebui să fie cea a încrederii și a obținerii echilibrului. Evită să începi cu mesaje repetate de tipul „Ai grijă să nu cazi!” – acesta este, practic, un mesaj negativ, care îi transmite copilului, mai degrabă, teama de căzătură. Îi va fi permanent frică să nu se întâmple acest lucru, iar învățarea va merge foarte greu. Chiar dacă bicicleta are roți ajutătoare, nu se va începe din prima cu pedalarea. Lasă-l o vreme să se deplaseze folosindu-și picioarele pentru a propulsa bicicleta. În același timp, arată-i ce poate face din ghidon, respectiv mișcările dreapta-stânga.

Spațiul în care vor avea loc lecțiile de mers pe bicicletă trebuie să fie unul sigur, pe unde nu circulă mașini, asfaltat, neted, fără diferențe de nivel.

După o perioadă în care plimbarea cu bicicleta va însemna doar deplasarea folosind picioarele, se poate trece la etapa pedalatului, menținând însă roțile ajutătoare. Asta până când cel mic va reuși să-și mențină echilibrul. Arată-i cum să se deplaseze cu bicicleta folosind pedalele: un picior va fi cu talpa sprijinită pe asfalt, iar celălalt, ușor îndoit, pe pedala aflată în poziția „sus”. Explică-i că pornirea se face împingând pedala în față. Fii mereu în preajma lui pentru a-l susține la nevoie, pentru că, la început, oricând se poate „răsturna” pe o parte sau pe alta.

Când vei constata că își poate menține echilibrul fără probleme, poți încerca să reduci misiunea roților ajutătoare. La început doar a uneia. Nu trebuie decât să o ridici puțin, așa încât ea să nu mai atingă asfaltul. Iar copilul nu trebuie să știe acest lucru! Între timp îl înveți cum să folosească frâna, pentru ca atunci când și a doua roată ajutătoare va deveni inutilă, cel mic să știe cum să se oprească altfel decât punând picioarele jos. Cât despre curbe largi sau scurte ori despre întoarceri, le va descoperi singur, în practică!

ATENȚIE! Echipamentul de protecție trebuie să fie nelipsit pentru boboceii în ale „biciclitului”. J Ba, mai mult, ii trebuie dublă protecție! Pe de o parte, împotriva accidentărilor, prin purtarea de cască, genunchiere și cotiere, iar pe de altă parte, împotriva radiațiilor solare, prin folosirea unui Spray de protecție solară pentru copii SPF 50 de la Cien.