Lidl RO - meriți să fii surprins.
The browser is not supported
To display the website correctly, please use one of the following browsers.CautionPlease update your browser, if you proceed with this browser, your shopping experience might not be successful!

COPILUL TĂU MĂNÂNCĂ PREA MULT DULCE? CITEȘTE ASTA!

Un părinte bine informat este cel care știe din ce surse să își ia informația și întotdeauna caută să ajungă în profunzimea recomandărilor pe care le primește. Ce vreau să spun cu asta? Părintele informat știe că nu le dăm sare copiilor sau că ne ferim de ea la fel de tare ca de zahăr, pentru că, de exemplu, sarea ne crește tensiunea și că e periculoasă pentru rinichii imatur dezvoltați ai copiilor. Citește până la final, dacă vrei să spui WOW și să descoperi poate cel mai important secret în lupta cu kilogramele.


Sarea înseamnă, de fapt, clorură de sodiu. Sodiul este un mineral esențial, unde „esențial” înseamnă că el nu se sintetizează în corpul uman, așa că trebuie să ne îngrijim să facem rost de el prin dietă, prin ce mâncăm. Sodiul are o mulțime de roluri vitale pentru om, adică efecte care ne țin în viață și, pentru că pierdem sodiu în fiecare zi prin urină și prin transpirație, este obligatoriu să îl și introducem zi de zi la loc, în corp.


Care sunt efectele pe care le are sodiul în organismul uman?


  • El contribuie la echilibrul electroliților. Dezechilibrul acestora pune în pericol viața;
  • Echilibrul fluidelor extracelulare: când sodiul și potasiul cresc sau scad, viața celulelor este imediat amenințată;
  • Membrana celulelor și funcționalitatea ei în transferul în și din celulă sunt direct influențate de către cantitatea de sodiu prezentă în corp;
  • Tensiunea arterială depinde de sodiu;
  • Comunicarea dintre nervi depinde de sodiu;
  • Contracturile musculare se agravează sau se diminuează în funcție de nivelul de sodiu;
  • Inima și rinichii funcționează cu ajutor de la sodiu;
  • Absorbția nutrienților și transportul lor către organe se fac în prezența sodiului.


Poate acum înțelegi de ce s-a scris povestea aia pe care o știm noi din copilărie și care ni se părea ușor ciudată, „Sarea în bucate”. Cum adică o fiică să îl iubească pe tatăl ei ca pe sarea în bucate? Ca pe sare? Ce vorbă e asta? Ce dovadă de dragoste e asta? Eh, iată, fără sare nu e viață, după cum se pare, așa că, dacă vei avea norocul să îți spună vreodată copilul tău că te iubește ca pe sare, bucură-te tare tare!


Ce se poate întâmpla când avem nevoie de sare și nu știm, adică nu primim?


Știința demonstrează clar (și de mulți ani de zile) ce se poate întâmpla când ne e foame de sare. Hormonii și creierul sunt primii afectați și primii care strigă „Ajutor!”.


Creierul sensibilizează brusc sistemul de recompensă și nu doar cel legat de sare, ci și pe cel care ne pune să ne implicăm în activități aducătoare-de-plăcere. Cum adică? Noi toți căutăm constant să ne ferim de durere și să avem parte de cât mai multă plăcere, pe care ne-o procurăm prin alimente, prin muncă, prin shopping, prin relații, dar și prin TV, mâncat compulsiv, mâncat pe fond de stres, jocuri de noroc, alcool, tutun sau droguri. Ce înseamnă, de fapt, această sensibilizare a sistemului de recompensă? Când ai nevoie de sare, creierul te face ca, atunci când primești sare, să simți o plăcere mai mare decât simțeai în mod normal atunci când mâncai constant sare. Senzația asta de plăcere mai intensă te face să vrei din ce în ce mai multă sare, pentru plăcere din ce în ce mai mare. Este la fel cu tableta, cu statul-pe-social-media și cu orice altă activitate aducătoare-de-dopamină. Pofta de ceva sărat este veche de peste 100 de milioane de ani și s-a tot transmis din generație în generație, tocmai pentru că ea asigură supraviețuirea speciei! Cu alte cuvinte, când creierul simte că lipsește sarea din corp, va face orice ca să ajungi la solniță!


Și ce legătură are asta cu copiii care se îngrașă prea tare și vor dulce?


Când copilul are o dietă deficitară în sare, pentru că noi, părinții, îi ferim pe copii de sare precum îi ferim și de zahăr, în momentul în care copilul dă de sare, îl apucă pofta aia mare și ajungeți la mine cu copii care nu mănâncă mâncare, ci mănâncă doar chipsuri sau fast-food, adică mâncare în care știm cu toții că există adăugat monoglutamat sau alte tipuri de sodiu. Dar nu e doar asta, măcar de-ar fi fost doar pofta exagerată de chipsuri.


Deficitul de sodiu duce la o exagerare a poftelor, la o exagerare a senzației de plăcere când ajungi să mănânci ce îți lipsește, iar asta se leagă direct și de alimentele dulci, nu doar de cele sărate. Cum așa? Păi, ori îi trebuie sărat ori îi trebuie dulce? În vremea când copiii nu aveau la îndemână tot felul de „porcărioare”, cum le zicem noi acum acestor gustări „vinovate”, copiii mâncau din copac, când aveau un deficit de nutrienți, sau din grădină, sau din cămară, unde găseau zacuscă și murături. De când există aceste Hyper-palatable foods, adică alimente care hiper-excită cerul gurii, alimente care îi plac la gură mult, copiii pică în capcana dorinței exagerate de mâncăruri super-calorice, dulci sau sărate, care duc la obezitate și la alte disfuncții metabolice.


Există alimente care conțin sare în mod natural?


Da!


Mâncarea de tip fast-food, sosurile de tip ketchup, maioneză, barbecue, conservele de legume (de tip roșii pasate, bulion), produsele de patiserie (de tip gogoși, pâine, covrigi, chifle, pizza), produsele din carne (salam, cârnați, șuncă, pastramă), brânzeturile (parmezan, cheddar, telemeaua veche), sosul de soia, murăturile, supele din plic sau de la restaurant, budinca de lapte, mâncarea congelată (de tip lasagna, plăcinte, nuggets).


De ce le e frică părinților de sare?


Fără să știe exact de ce nu trebuie să le dea copiilor sare, părinții o evită pe cât se poate. Hai să aflăm, totuși, cum îi poate afecta pe copiii noștri (atenție!) doar EXCESUL de sare, nu sarea în general.


  • Hipertensiune. În America, recomandarea este să li se verifice copiilor tensiunea începând cu vârsta de 3 ani!;
  • Obezitate;
  • Urinează des și pierd lichid și minerale;
  • Dureri de stomac;
  • Probleme renale.


Cine nu e lăsat să mănânce sare, o să mănânce, în schimb, zahăr!


Grija asta mare față de sare a dus la recomandarea pe care sigur o cunoașteți și voi de a nu le da copiilor sare. Poate din acest motiv, aproximativ 75% dintre toate alimentele din Statele Unite conțin zahăr adăugat! Wow! 75%!! Se pare că atunci când mănânci mai puțină sare, vrei mai mult zahăr! În țările în care se consumă mai multă sare, precum China, Japonia, se înregistrează rate ale obezității incomparabil mai mici decât în America, de exemplu. Câți copii chinezi sau câți japonezi ați văzut obezi? Nu există date locale, însă exemplele vorbesc de la sine.


Deci, câtă sare avem voie? Sau, mai corect spus, Nevoie?


The National Academy of Medicine a stabilit că necesarul zilnic de sodiu este de 1,5 g pe zi pentru un adult. Asta înseamnă 3,8 grame de sare (clorură de sodiu) pe zi, pentru că sodiul reprezintă 40% din conținutul sării. Aceste cifre se referă exclusiv la adulții sănătoși.


Copiii ar trebui să mănânce sare astfel:


  • Între 1 și 3 ani, maxim 2 grame de sare/zi (0.8 g sodiu);
  • Între 4 și 6 ani, maxim 3 grame de sare/zi (1.2 g sodiu);
  • Între 7 și 10 ani, maxim 5 grame de sare/zi (2 g sodiu);
  • De la 11 ani în sus, nu mai mult de 6 grame de sare/zi (echivalentul a 2.4 g de sodiu pe etichetă) (conform NHS, National Health Service - UK).


Atenție!


Aș zice să NU luați în calcul alimente pe care scrie că au „conținut redus de sare”. Decât să mănânce copilul 3 pungi de popcorn sau de chipsuri sau de covrigei, ca să își satisfacă nevoia de sare pe care o are, mai bine mănâncă o jumătate de pungă cu sare și se satură. Mai puțin poate să însemne mai mult. Mai puțină sare poate să însemne mai multe kilograme! Pentru că, din nevoia lui de sare, ajunge să mănânce mai multă mâncare.


Nu uitați că sodiul are un efect direct asupra insulinei, hormonul responsabil de diabet și de grăsimea pe care o stocăm în corp. Insulina ajută corpul să rețină mai multă sare din mâncare, așadar, când copilul este pe o dietă restrictivă de sare, asta poate să conducă spre o creștere a insulinei. Logic, nu? Nu îmi dai sarea de care am nevoie? Fac mai multă insulină și copiii pot ajunge, astfel, la rezistență la insulină, adică la prediabet.


Concluzia?


Dați-le copiilor alimente cu sare, ca să nu caute să o înlocuiască cu altă mâncare, cu carbohidrați sau cu dulciuri în exces. O să fiți uimiți să vedeți cum o să scadă solicitările de tipul „Mama, dă-mi ceva dulce!” și o să crească numărul alimentelor pe care copilul nici nu le mânca, precum nuci, semințe sau legume, dacă pe ele presărați sare!


Sare în mâncare poate să ne ferească de greutate mare!


Surse:



***** (opționale)


Descoperă gama completă de îngrijire a bebelușului