Cea mai importantă lecție despre mâncare

Cea mai importantă lecție despre mâncare

Într-una dintre consultațiile mele de ieri cu o mamă interesată de diversificare, am fost întrebată:

„- Crina, eu și soțul meu avem probleme cu greutatea. Ni se pare că orice am mânca, ne îngrășăm. Cum să facem să nu devină obeză fetița noastră?”

Atenție, copila despre care vorbeam avea 6 luni la momentul discuției.

Această doamnă m-a inspirat să scriu despre cea mai sensibilă și mai fascinantă lecție pe care ar fi bine să o învețe un părinte:

Tu ce crezi despre mâncare?

Eu cred că cel mai important aspect din relația om-mâncare nu sunt vitaminele, nici mineralele, nici enzimele, nici proteinele, nici apa.

Eu cred că cea mai importantă parte din relația noastră cu mâncarea este ce gândim despre mâncare. Ce gândim și ce simțim când vine vorba să mâncăm.

Un om care-i sătul și un om căruia îi e foame se vor uita total diferit la o farfurie plină, vor percepe total diferit o felie de pâine, vor înfuleca total diferit o felie de tort de ciocolată. Și asta-i absolut firesc, dacă întrebi creierul. Doi oameni nu vor vedea niciodată același lucru când se uită la mâncare și, mai important!, nu o vor metaboliza la fel, nu o vor digera la fel.

Hai să îți dau câteva exemple concrete, ca să începi să înțelegi mai bine:
Imaginează-ți o farfurie pe care vezi paste, un piept de pui la grătar și o salată.

  • O femeie interesată să slăbească va vedea un pericol, o amenințare, când se va uita la paste, pentru că, na, știm toate că făinoasele îngrașă. Ea va alege salata, ca pe o „salvare”.
  • Un sportiv interesat să „facă mușchi” se va uita la aceeași mâncare și va căuta sursa de proteină. Așadar, va da la o parte salata și pastele și va alege carnea.
  • Un vegetarian nu va fi încântat când va vedea pui în farfurie și, eventual, nu se va atinge de niciunul dintre alimentele care ar fi putut intra în contact cu carnea.
  • Un fermier, crescător de animale, carnivor prin definiție, se va simți fericit să vadă o bucată așa frumoasă de pui.
  • Cineva care suferă de o boală va vedea în aceeași farfurie, în funcție de alimentele care îi sunt permise în dieta aferentă bolii, ori o sursă de sănătate ori, dimpotrivă, o sursă nocivă, care i-ar putea agrava suferințele.
  • Un nutriționist va vedea o colecție de elemente chimice, fiecare cu proprietăți specifice și cantități fixe de vitamine și minerale per suta de grame de aliment.

Toate acestea fără ca farfuria să își schimbe componența sau aspectul!

Ce e fascinant e că fiecare dintre aceste personaje enumerate de mine va digera această mâncare într-un mod diferit, în funcție de ce gândește despre ce mănâncă. Cu alte cuvinte, ce crezi și ce simți despre o mâncare poate să însemne la fel de mult sau, uneori, chiar mai mult decât ce înseamnă nutrienții în sine.

Da, știu că poate suna de necrezut, de aceea vin în ajutor cu știința, prietena mea bună:

În corp, există o permanentă legatură între creier și sistemul digestiv, prin șira spinării și nervi.
Să ne imaginăm o înghețată.
Cuvântul „înghețată” și imaginea unei înghețate apar în partea de creier numită „cortex cerebral”. De aici, informația e transmisă mai departe către sistemul limbic, unde sunt reglate emoțiile și funcțiile fiziologice principale: foamea, setea, temperatura, bătăile inimii și tensiunea. Aici, pitită, există o bucată de creier mic, de dimensiunea unui bob de mazăre, hipotalamusul, care transformă ce „zice” mintea în acțiuni pe care le execută corpul. În cuvinte mai simple, hipotalamusul transformă gândurile, emoțiile și senzațiile în răspunsuri fizice, fiziologice. Te gândești la o lămâie și simți că ți se strepezesc dinții, că ți se face gura pungă. Nu e nimic paranormal în asta. Dimpotrivă.

Dacă înghețata la care te gândești este aia preferată și, în timp ce o mănânci, ești bucuroasă, pofticioasă, încântată, hipotalamusul va transforma acest gând pozitiv în reacții la nivelul glandelor salivare, al esofagului, stomacului, intestinelor, pancreasului, ficatului și al bilei. Digestia va fi stimulată și vei avea un răspuns metabolic mai amplu, înghețata „nu o să te îngrașe”, ci o să fie digerată, absorbită, „mâncată” mult mai eficient.

Dacă, însă, te simți vinovată în timp ce o mănânci și te condamni că ai cedat ispitei, hipotalamusul va prelua acest gând negativ, înspăimântător și va trimite semnale care să inhibe organele digestive menționate mai sus, astfel încât mâncarea asta „periculoasă” să nu ajungă să fie digerată, metabolizată. Decât, eventual, într-o măsură atât de mică încât să supraviețuim, dar nu va fi absorbită complet. Așadar, mâncarea aceasta nedigerată va rămâne în intestine mai mult timp, va genera procese de putrefacție, va angrena toxine în sistemul sanguin, va altera populația de bacterii sănătoase. Mai mult, din cauza secreției de cortizol, hormon de stres, eficiența cu care corpul arde caloriile din mâncare este afectată în mod negativ și corpul stochează aceste mâncăruri sub formă de grăsimi. Așadar, ce gândești despre mâncare devine imediat realitate în corpul tău, cu ajutorul sistemului nervos central.

Creierul nu distinge între un factor de stres real și unul pe care doar ți-l imaginezi. Dacă stai pe malul mării, liniștită, fericită și, deodată, o melodie îți aduce aminte de fostul tău iubit care te-a părăsit, iar gândul ăsta încă are o încărcătură emoțională, corpul tău se va modifica într-o clipă – se vor accelera bătăile inimii, vei respira mai alert, vei lăcrima, mușchii se vor contracta și, în aceste condiții, digestia se va inhiba, va fi afectată negativ.

Orice sentiment de vină față de mâncare sau de rușine față de corpul tău, orice judecată legată de sănătatea ta e considerată factor de stres și creierul va genera automat reacții electrochimice echivalente în corp. Poți să mănânci cea mai sănătoasă mâncare de pe planetă, dar dacă gândești de rău de ea, digestia poate fi inhibată și metabolismul de absorbție a grăsimilor poate să se intensifice, „îngrășându-te”. Tot așa, dacă mănânci orice mâncare, chiar și una considerată junk food sau fără nutrienți de mare calitate, dar mintea ta și sentimentele față de mâncarea asta sunt pozitive, faine, senine, mâncarea va fi percepută că ne „face bine” și corpul va acționa eficient.

Partea care m-a fascinat cel mai tare de-a lungul studiului meu asupra psihologiei hrănirii este efectul placebo. Unul dintre cele mai irezistibile efecte ale creierului asupra vieții, aș putea spune.

În 1983, s-a făcut un studiu pentru testarea unui tratament de chimioterapie. Un grup cu suferinzi de cancer a primit medicamentul, în timp ce grupul al doilea a primit un placebo, o soluție de apă cu sare. Companiile farmaceutice sunt obligate prin lege să testeze prin placebo orice nou medicament pentru a dovedi eficiența lui reală. Pacienții au fost înștiințați că urmează să le cadă părul, ca urmare a chimioterapiei. În grupul care a primit medicamentul real, 74% dintre oameni și-au pierdut părul. În grupul al doilea, care a primit o soluție salină, ar fi trebuit să nu îi cadă părul nimănui, nu? Eh, ce zici că 31% dintre pacienți și-au pierdut părul? Atât de mare este puterea minții. Atât de mare este efectul pe care îl pot avea așteptările pe care ni le setăm. Atât de năucitor poate fi efectul creierului asupra corpului. Nu există decât o singură explicație care stă la baza căderii părului în grupul de pacienți care nu au primit chimioterapie: ei au crezut că își vor pierde părul!

Dacă mintea ta e în stare să îți facă părul să cadă doar pentru că te aștepți să cadă, ce crezi că poate să facă atunci când îți spui „Prăjitura asta o să mă îngrașe, chiar n-ar trebui să o mănânc!” Sau „Vreau să mănânc pizza asta, dar știu că o să îmi facă rău” sau „Chiar îmi place la nebunie salata asta, pentru că știu că e super vie, super sănătoasă!”

Desigur, nu spun că poți să mănânci orice fără să se întâmple nimic doar pentru că ai credința că e bun pentru tine. Spun, însă, că ce credem despre mâncarea pe care o băgăm în gură poate influența puternic ce se întâmplă în corpul nostru. În orice zi, milioane de oameni beau și mănâncă în timp ce au convingeri puternice despre mâncarea lor și gânduri care le afectează sănătatea.

Tu ce fel de gânduri ai când mănânci?

  • „Zahărul o să îmi strice dinții. Mie nu sunt așa sigură, dar copilului meu în mod sigur!”
  • „Carnea asta are puțină grăsime și o să mă îngraș și mai tare!”
  • „Dacă mănânc sărat, o să îmi crească tensiunea!”
  • „Dacă nu îmi beau cafeaua, nici nu pot să mă ridic din pat. Dacă nu beau și a doua cafea, nu pot nici să îmi citesc mailurile.”
  • „Maioneza asta o să îmi explodeze colesterolul!”
  • „Laptele îmi aduce calciu și portocala vitamina C.”

Într-o oarecare măsură, aceste afirmații ar putea fi adevărate. Dar e posibil, oare, să potențăm sau să inhibăm efectele acestor alimente doar schimbându-ne părerea despre ele sau despre ce ne pot face ele?

Atenție! Cercetările au estimat că 35-45% dintre toate medicamentele ar putea să datoreze eficiența efectului placebo. 67% dintre remediile care se vînd fără rețetă, de obicei suplimente alimentare, ne fac bine datorită credinței noastre că ne vor face bine, că sunt mai eficiente decât chimicalele, că sunt mai puțin agresive, cu mai puține efecte adverse. În unele studii, efectul placebo a avut o eficiență de 90%!

Mă surprinde că, în timp ce în industria farma, efectul placebo este frecvent luat în considerare și folosit pe scară largă, în relația cu mâncarea nu este considerat aproape deloc. Și, da, crede-mă, efectele lui sunt uluitoare și în ce privește relația dintre om și mâncarea lui. Știi de celebra vorbă a lui Hipocrate, tatăl medicinei moderne, „Fie ca hrana sa iti fie medicament si medicamentul hrana”.

E ca și cum te-ai duce la farmacia ta proprie, dinăuntrul tău, atunci când mănânci și crezi că mâncarea îți va face bine, îți va aduce sănătate, vindecare. Ce credem despre viață, despre alimente, despre oameni este transformat în chimie, în reacții fizice, cu ajutorul simțurilor, nervilor, sistemului endocrin, neuropeptidelor, sistemului imunitar și sistemului digestiv.

Tu ce o să îți spui de acum când o să te așezi la masă?

Mi-ar plăcea mult să aud păreri de ale voastre. Mi-ar plăcea să îmi trimiți fraze pe care le rostești când mănânci, astfel încât creierul tău să dea comenzi care să te echilibreze, să îți mențină o greutate corespunzătoare, să îți crească părul, să te facă mare. Hai să ne gândim împreună ce ar trebui să le spunem copiilor noștri despre mâncare, astfel încât să le construim o prietenie pe viață cu alimentele, astfel încât gândurile lor în prezența mâncării să fie în permanență gânduri care să le dea putere, să le dea viață.

 

Sursa: Mark Sisson

Lupilu