Depresia postpartum = cum să o ajuți pe mama în depresie

Depresia postpartum = cum să o ajuți pe mama în depresie

Timp de 6 anii aceștia de când le ajut pe mame, am tot visat la momentul în care o să fac un eveniment săptămânal, o întâlnire, în care să le primesc pe femeile care simt că mămicia e prea grea pentru ele. Daaa, clar o să sară unele dintre voi acum să spună:

  • „Greu? Să fii mamă e cea mai frumoasă meserie din lume!”

Sau

  • „Mămicia m-a împlinit mai mult decât orice altceva în viața mea!”

Sau

  • „Copilul meu mi-a adus numai liniște și bucurie.” Așa să ne fie!

Doar că eu cred că femeile acestea există doar în povești. În realitate, femeile care devin mame simt adesea că tocmai s-au angajat la cel mai greu loc de muncă inventat pe planeta Pământ, că mămicia le împlinește, într-adevăr, dar le și secătuiește și copilul aduce liniște și bucurie, dar mai ales când doarme ?

Ce face Crina Coliban? Probabil că v-ați întrebat vreodată. Ajută. Crina Coliban ajută. Primiți, vă rog, ajutorul meu. Ajutor de care mi-aș fi dorit să primesc și eu, că de asta am ajuns să cunosc atât de bine cum putem să ajutăm o mamă în nevoie, o mamă în depresie post partum:

1. Hrănește-o!

Serios. Să treci printr-un travaliu e ceva ce nici nu vă puteți imagina. Pot să fac niște comparații, dar sunt departe de senzațiile reale pe care le simte o femeie care naște: e ca și cum ai urca 1000 de trepte, ca și cum ai alerga de la București la Brașov fără să faci popas, e ca și cum ai ridica singură canapeaua aia mare din sufragerie din 5 în 5 minute, timp de 6-8-10 ore. Să îngrijești apoi un omuleț la care te uiți și ți-e frică și să pui mâna pe el e, de asemenea, foarte solicitant. Nu îți vine să mergi la bucătărie să îți faci ceva de mâncare. Și în niciun caz să gătești mese de calitate. Cum ar fi mese bogate în proteine, cu legume cu frunze verzi și cu proprietatea de a te încălzi, de a te face să te simți ca într-un cuib.

Când am născut, am stat singură o perioadă, eram într-un oraș în care mă mutasem de curând și nu îi aveam pe părinții mei cu mine. Am avut, însă, norocul, binecuvântatul noroc, de a o cunoaște pe Oana, care a ales să îmi trimită în fiecare zi, fără să mă anunțe, fără să îmi ceară acordul, mâncare gătită acasă. Ajungea mașina în fața curții, suna, eu deschideam fereastra și îmi intindea pachetul cu ciorbiță, felul 2 și desert (!), ca să îmi ajungă toată ziua. Oana a rămas pentru mine îngerul nașterii mele, omul trimis de dumnezeul copiilor să mă hrănească atunci când nu puteam să am grijă și de mine, ci doar de fetița mea. Vă doresc o Oana în viața fiecăreia dintre voi!

2. Răsfaț-o!

Imediat după naștere și, când spun „imediat” mă refer la câteva luni bune după, mama nu mai apucă să facă nimic pentru ea însăși. Abia apucă să meargă la baie, nu apucă să se spele, nu apucă să se schimbe, e super nedormită, nemâncată, ultimul duș liniștit pe care l-a făcut a fost ăla de dinainte să înceapă travaliul, o dor sânii, e înțepenită de la cum doarme cu bebelușul pe ea, ca să nu plângă copilul..

  • Fă-i un masaj la gât, la umeri, la tălpi, unde poți tu.
  • Piaptăn-o și fă-i un coc sau două codițe împletite, cu o floare prinsă în păr.
  • Repară-i o unghie, dacă i s-a rupt.
  • Adu-i o carte despre cum să reziste după ce a născut.
  • Fă-i cunoștință cu mine sau cu un consilier în lactație.
  • Oferă-te să stai cu bebelușul cât face ea o baie, dar dă-i neapărat walkie-talkie ul ăla cu ecran, ca să vadă permanent ce îi face copilul, că altfel nu va primi în veci oferta ta.

3. Fă-i curat în casă!

Pe vremurile alea faine, de demult, mamele trăiau în triburi, unde bunicile, mătușile, cumnatele, surorile mișunau permanent pe lângă casa bebelușului și ajutau cu dereticatul, cu spălatul, cu mâncatul, cu culcatul, cu alăptatul. Acum, în vremurile noastre, mama are munți de haine rămase nespălate prin cele mai ciudate locuri din casă, o chiuvetă plină de vase murdare și un pat ale cărui cearceafuri tare ar vrea să ia un charter până în mașina de spălat.

  • Fă-i o vizită, neanunțată neapărat!, că altfel nu o să accepte ajutorul tau.
  • Spune-i să stea 15 minute cu bebelușul relaxată.
  • Pune-ți costumul de de super erou
  • Și fă ordine și curățenie, că e cel mai fain cadou pe care poți să i-l aduci, crede-mă.

Ajunsesem să nu mai pot ieși din casă când dăduse iarna aia grea peste Brașov, așa că, dacă îi dai și zăpada din curte, o să creadă că a venit Moș Crăciun mai repede și special pentru ea.

4. „Bagă în ea!”

Cât este însărcinată, toată lumea parcă se învârte în jurul ei. O laudă prietenele că nu s-a îngrășat prea mult, o susțin mama și chiar și mama-soacră, partenerul o întreabă în fiecare noapte dacă nu vrea să plece să îi cumpere căpșuni, parcă i se fac toate poftele, chiar și pe alea pe care nu le are. După ce naște, femeia pierde toată atenția care se transferă, firesc, pe noua apariție: bebelușul. Pierderea atenției, combinată cu oboseala, cu frica, cu corpul ăsta care doare, cu sânii ăștia care sângerează, cu pantalonii ăștia lălâi din care nu mai iese de 5 zile, cu părul ăsta încâlcit și pe-care-nu-mai-apucă-să-îl-spele, o pot împinge foarte ușor pe femeie în depresie.

  • Spune-i ce bine se descurcă
  • Caută aspecte de care te poți lega și evidențiază-i părțile bune
  • Nu da sfaturi fără să ți se ceară
  • Nu da sfaturi fără să ți se ceară. Da, știu că am mai scris o dată, dar și tu știi că la asta ne pricepem cel mai bine, să dăm sfaturi.
  • Laudă-i copilașul. Spune-i că e frumos, că pare super sănătos, că deja merge, vorbește, scrie, citește ?

Mamele au nevoie să audă că fac treabă bună, pentru că principala lor frică e că vor eșua, că nu se pricep, ca nu sunt mame bune. Concentrează-te pe ea și arată-i că e bună.

5. Ferește-o de musafiri nepoftiți!

Am cunoscut mame care nu doreau să îi primească acasă nici măcar pe bunici. „Sau, hai, dacă pe mama o accept, soacră-mea nu vreau să intre în casă până când oi chema-o eu!”

Atenție! Poate cel mai important aspect din acest articol este: NU le judecați pe femeile care tocmai au devenit mame! Din punct de vedere hormonal, ele suferă modificări atât de mari încât reacțiile, emoțiile, gândurile pot părea exagerate, deplasate, de neînțeles pentru noi. Sunt de înțeles! Când corpul tău a pierdut 3-4 kilograme de ființă vie care tocmai a ieșit la lumina zilei, e de înțeles ca reacțiile, emoțiile, gândurile să fie puternice, intense, ciudate.

Așadar, află care sunt nevoile ei referitor la cine poate să vină în vizită și asigură-te că dorința ei e îndeplinită. După maxim 40 de zile de la naștere, o să observi cum nevoile și dorințele ei legate de cine îi poate vedea sau atinge bebelușul se schimbă radical față de cum erau imediat după naștere.

Să protejezi energia, conectarea, apropierea dintre mamă și bebelușul ei în prima parte a vieții lor împreună este unul dintre cele mai eficiente și mai frumoase cadouri pe care i le poți face. Și eu te asigur că ea își va aminti și îți va fi recunoscătoare pentru asta toată viața.

6. Ascult-o!

Nașterea nu are un gust dulce, indiferent cât de frumos vorbim noi despre ea, indiferent câte dorim să naștem și chiar naștem natural. Când nașterea nu a decurs exact așa cum a visat ea, încurăjările de tipul „Eh, bine că e sănătos” sau „Cel puțin nu te-a tăiat până la spate!”, nu îi vor aduce consolare mamei.

  • Când simți că e tristă, încărcată, frustrată, supărată, invit-o să îți povestească prin ce a trecut.
  • Și nu îi da sfaturi!
  • Doar ascult-o.
  • Validează-i simțirile: „Te cred că ți-a fost greu!” sau „Nici nu pot să înțeleg cum ai reușit să te descurci singură cu toate!”
  • Și mulțumește-i că îți povestește, că poți să faci parte din viața ei.

7. Ține-i bebelușul!

Eh, asta poate fi cel mai greu lucru de realizat pentru cineva care vrea să îi vină în ajutor unei mame în depresie. Deși știam că, daca ar fi cineva care să stea cu fetița mea 5 minute, aș reuși să fac lucruri despre care nu mi-am imaginat niciodată că mi-aș da jumătate din împărăție ca să reușesc să le fac, eh, iată că nu îndrăzneam să o las nicio secundă fără mine. Da, știu, aș fi vrut și aș fi putut să fac un duș, să îmi intind mâinile și picioarele înțepenite de atâta nemișcare, să îmi schimb hainele, să mănânc o masă cu ambele mâini, chestie pe care n-am mai făcut-o de nici nu mai știu dacă mai știu cum se face ? Cu toate astea, nu a reușit nimeni să mă convingă.

Cheia e să o convingi pe mamă să îți lase bebelușul în grijă pentru 1 minut. Da, 1 minut. E un timp scurt, care nu o sperie și care o să devină din ce în ce mai lung, pe măsură ce observă că bebelușul se simte bine cu tine. În clipa în care ai reușit să i-l iei din brațe, copilul să zâmbească și mama să se ducă la baie liniștită, te poți decora cu titlul de „Eroină”. Tocmai ții în brațe ceva ce ție ți se pare că e o bucățică de om, pe când ei i se pare că tu ții fix inima ei în brațele tale.

Lupilu