Ce mă fac, copilul minte!

Ce mă fac, copilul minte!

Toți copiii mint, din fel de fel de motive. Pentru a ascunde o greșeală, pentru a vedea cum reacționează părintele, pentru a face o întâmplare mai interesantă, pentru a atrage atenția, pentru a obține ceva ce își doresc. Copiii încep să mintă la vârste foarte mici, adică pe la 3 ani. Între 4 și 6 ani deja sunt mai experimentați și își însoțesc minciunile cu expresii faciale și tonuri ale vocii schimbate și adaptate minciunilor. Și, din păcate, pe măsură ce cresc, pot minți cu atâta succes încât nu pot fi prinși de chiar fiecare dată. Minciunile sunt mai complicate și mai elaborate, pentru că și vocabularul lor este mai bogat.

 

Abia în adolescență minciunile lor devin... albe. Aceasta este denumirea acelor minciuni al căror scop este de a nu răni sentimentele celorlalți. Asta nu înseamnă că nu pot minți și în alte feluri.

 

Încurajează-l să spună adevărul

Când copiii sunt suficient de mari pentru a înțelege diferența dintre adevăr și minciună, datoria părintelui este să îl încurajeze să îl folosească pe cel dintâi. Acest lucru poate fi făcut explicându-i de fiecare dată cât de importantă este onestitatea în familia voastră și ajutându-l să înțeleagă ce se poate întâmpla atunci când recurge la minciuni. Iată câteva sfaturi:

  • Purtați conversații despre adevăr și minciună ori de câte ori aveți această ocazie;
  • Ajutați-vă copilul să evite situațiile în care simte nevoia să mintă. De exemplu, dacă îl întrebați dacă el a fost cel care a vărsat paharul cu lapte, va fi tentat să mintă. Evitați să îi dați ocazia să mintă spunând, în schimb: „Am văzut că ai vărsat paharul cu lapte. Hai să ștergem.”
  • Lăudați-vă copilul atunci când își asumă o greșeală. ”Mă bucur că mi-ai spus ce s-a întâmplat. Vom rezolva împreună acest lucru.”
  • Fiți modele pentru copil, spunând adevărul. „Azi am greșit un raport la servici dar i-am spus șefului meu, ca să putem repara.”

 

Cum gestionezi minciunile deliberate

 

Dacă cel mic spune o minciună în mod deliberat, primul pas este să-l anunți că a minți nu este în regulă. De asemenea, el trebuie să știe și de ce nu este în regulă.

Următorul pas este să aplicați consecințe adecvate minciunilor. Cu o precizare: încercați să abordați separat minciuna de comportamentul care a dus la folosirea ei. De exemplu, dacă cel mic a mâzgălit pereții și apoi a mințit cu privire la acest subiect, va trebui să aplicați consecințe pentru fiecare dintre aceste două aspecte în parte.

  1. Este bine să vă faceți timp pentru a discuta calm cu copilul și să-i explicați cum îl face minciuna pe un om să se simtă, cum afectează relațiile dintre oameni și cum ar fi dacă familia și prietenii n-ar mai avea încredere în el pentru că minte.
  2. Nu închideți ochii la o minciună pe care o considerați nevinovată. De fiecare dată când știți adevărul, arătați copilului acest lucru. Totuși, este de preferat să evitați să îl numiți mincinos, pentru că acest lucru va duce la și mai multe minciuni.
  3. Reflectați și asupra motivelor pentru care copilul minte. Dacă vrea doar să vă atragă atenția, atunci luați în considerare modalități în care să o faceți. Dacă minte pentru a obține unele lucruri pe care și le dorește, atunci luați în calcul un sistem de recompense care să-i permită să câștige acele lucruri.

 

Minciuni în aspecte serioase

 

Uneori, copiii mint sau păstrează secretul cu privire la unele probleme grave. De exemplu, un copil care a fost abuzat de un adult sau agresat de un alt copil va minți adesea, deoarece se teme că va fi pedepsit dacă spune ce i s-a întâmplat.

 

Dacă suspectați că micuțul minte pentru a proteja pe cineva, asigurați-l că va fi în siguranță dacă spune adevărul. Spuneți-i că veți face tot ce vă stă în putință pentru ca lucrurile să fie îndreptate. În cazul în care este vorba despre un copil care se încadrează în tipare de comportament negativ sau chiar ilegal, gândiți-vă să solicitați ajutorul unui profesionist.