E timpul să mănânce singur!

E timpul să mănânce singur!

În sinea ta, știi că cel mic poate să mănânce singur. Îți demonstrează ori de câte ori primește „ceva bun” că știe foarte bine să țină în mână și să ducă la gură. Doar când e vorba să stea la masă cu voi se alintă și refuză să mănânce singur. Asta pentru că știe sigur că o va îndupleca pe mama și va primi cu lingurița în gură și supa, și felul principal. Mare pișicher... Este un șantaj sentimental care îi iese de minune, că doar nu o să îl lase mama să se ridice nemâncat de la masă, nu-i așa?

 

Dacă până în acest moment a mâncat și singur și te-ai lovit acum, brusc, de refuzul lui de a mai face acest lucru, cel mai probabil este că cel mic are o problemă de ordin afectiv. Orice regres își are motivația într-o problemă emoțională, care poate fi – de exemplu –, faptul că a început să meargă la grădiniță, că stă prea mult cu bona și prea puțin cu mami, că în familie a venit un frățior sau o surioară. Toate situațiile de acest gen îl pot face pe copil să creadă că nu îl mai iubești, că nu îi mai acorzi atenția pe care și-o dorește și, ca urmare, încearcă să îți atragă atenția. Cum rezolvi problema? Cu tact și cu răbdare. Cu muuuultă răbdare.

 

  • NU îl certa, Nu îl amenința, NU îl șantaja, NU îl lua în râs, NU îl jigni! Situația cu care se confruntă pentru el este gravă, chiar dacă tu știi că nu este reală. Așa o resimte el, nu ai cum să-i schimbi percepția asupra ei. Bineînțeles că îl iubești la fel de mult, bineînțeles că nu-ți poți petrece tot timpul cu el din motive bine întemeiate. Trebuie doar să înțelegi că... el nu înțelege.
  • Așezați-vă amândoi la masă, ca niște oameni mari, fiecare cu farfuria lui. Explică-i pe un ton calm și cald că e băiat/fetiță mare și că trebuie să mănânce singur/ă. Glumește cu micuțul, arătându-i că este prea mare pentru a mai fi hrănit de tine. Umorul este de multe ori de mare ajutor.
  • În timp ce mâncați, povestește-i despre ingrediente, de unde le-ai cumpărat (inventează povești amuzante) și cum ai preparat mâncarea. Întreabă-l dacă nu ar vrea să te ajute la gătit, data viitoare.
  • Mergeți împreună la magazin și lasă-l să-și aleagă farfuria, castronul și tacâmurile care îi plac, din zona dedicată copiilor.
  • Servește-i mâncarea într-un mod cât mai atractiv, care să îl încânte și să-l facă nerăbdător să o guste.
  • Realizează figuri haioase, colorate, folosindu-te de diverse legume, de exemplu. O simplă căutare pe internet îți va oferi o mulțime de sugestii.
  • Propune-i să schimbați rolurile, la o adică: „Tu ești mama și eu sunt copilul. Tu mănânci singur și mă hrănești și pe mine cu lingurița”.
  • Invită-l la masă pe unul dintre prietenii lui, care mănâncă singur, oferindu-l drept exemplu.
  • Rezistă tentației de a-i face promisiuni legate de acceptul lui de a mânca singur. N-ar însemna decât că folosești și tu șantajul, iar copilul nu are nevoie de această lecție.
  • Roagă persoanele care rămân cu cel mic atunci când tu nu ești acasă, să respecte „regula”: nimeni nu mai are voie să îi dea să mănânce cu lingurița, copilul va trebui să mănânce singur!

 

Ajută-l să-și recapete încrederea în tine și în dragostea ta. Pentru că, așa cum spuneam și la început, refuzul de a mânca singur trădează o breșă în relația părinte-copil, chiar dacă numai în imaginația celui din urmă. Arată-i că ești alături de el, coboară-te la nivelul lui și distrați-vă mâncând fiecare câte un Bio iaurt cu mere, banane și afine de la Lupilu, de exemplu. Fiecare cu borcănașul lui și cu lingurița lui. Câștigă cel care termină primul și care are cele mai lungi mustăți din iaurt!