Dacă vrei să mănânce, lasă-l să scuipe! De ce scuipă copiii? (partea a doua: copiii peste 1 an)

De ce scuipă copiii?

În articolul anterior, pe care îl poți citi aici (https://goo.gl/Rtwfvr), ai aflat care ar putea fi cauzele pentru care copilașul tău scuipă mâncarea din gură, dacă are o vârstă cuprinsă între 6 și 12 luni.
În articolul de azi, vă dezvălui de ce au acest comportament copiii mai mari, cei de peste 1 an.

Nu, nu mă refer la „jocul de-a scuipatul”, adică momentele alea de râs, de conectare, când ne jucăm împreună cu copiii de-a „cine scuipă cel mai departe”. Mă refer la instrumentul pe care îl folosesc adesea în terapiile cu copii mofturoși, menit să le îndeplinească părinților cea mai mare dorință referitoare la copiii lor și mâncarea: să guste din ea!

Știi că asta îmi place mie cel mai tare, nu? Să vă explic ce se întâmplă în mintea copiilor voștri, dându-vă exemplu pe voi, adulții. Iată, concret:

Dacă ai fi la mine acasă și eu te-aș invita să guști dintr-o salată boeuf pe care tocmai am gătit-o eu, ai gusta?

Varianta 1 de răspuns:
„Sigur că da! Doar ești Crina Coliban, cred că faci o super salata boeuf, că, altfel, cum să îi faci pe copii să mănânce?”

Not. Normal că nu mi-ai răspunde așa.

Varianta 2 de răspuns, la fel e improbabilă:
„Sigur că aș mânca. Aș gusta. Măcar de rușinea ta și tot aș băga în gură.“

Not. Nu ai gusta.

De ce oare nu simți să guști, când cineva te invită?

Pentru că nu ai informații suficiente despre mâncarea respectivă, astfel încât să te simți în siguranță să o bagi în gură. Și pentru că nu mănâncă nimeni cu poftă, astfel încât să ți se facă și ție poftă. Drept urmare, variantele cele mai probabile de răspuns ar fi:

  • Nu, mulțumesc, nu mi-e foame!
  • Nu, mulțumesc, abia am mâncat.
  • Nu, eu sunt vegetariană. … ca și cum am zis eu ceva de vreo carne în salata mea ?
  • Nu, eu nu prea mă omor cu salata boeuf.

Și e normal. E absolut normal ca un om, și, da, în categoria „om” intră și copiii, să refuze atunci când primește invitația de a gusta ceva.

Există, totuși, o cale prin care îi putem face pe copii să guste?

Sigur, o mulțime. Dar azi, aici, voi vorbi doar despre una dintre ele, poate cea mai controversată, cea pe care, probabil, o s-o crezi cel mai puțin:
Dacă vrei să guste, invită-l să scuipe, nu să guste!

E logic, însă – să guști dintr-o mâncare, când singura opțiune pe care o ai este să o înghiți, nu funcționează. Vrei să simți că ai libertatea să o scuipi, dacă ceva nu îți convine.

Înapoi la exemplul cu salata boeuf:

Dacă ai veni la mine acasă și eu te-aș ruga să guști din salata mea boeuf, dar imediat ți-aș spune că poți să scuipi aici, în șervețelul ăsta sau în farfurioara asta, nu-i așa că te-ai simți, brusc, mai în siguranță, mai dornică, mai relaxată cu ideea de a gusta?

Parcă te aud: Ba da, da, clar că aș gusta.

Nu uita!
Mulți copii nu sunt deloc deschiși în relație cu mâncarea, nu se aventurează, nu îndrăznesc, sunt mai degrabă speriați de nou, de alimente pe care nu le-au mai văzut sau despre care nu știu mare lucru.

În plus, există mulți copii care au trăit experiențe cu un aliment anume în trecut și care păstrează amintirea neplăcută, negustoasă, uneori chiar dezgustătoare legat de acel aliment. Desigur că un astfel de copilaș nu o să mai vrea să îl bage în gură din nou, dacă nu cumva mama îi oferă ocazia de a îl scuipa, în cazul în care dorește să facă asta.

Culmea!
Studiile arată că, uneori, copiii scuipă chiar și mâncarea care le place! De ce? Ca să se simtă stăpâni, în control, pe mâncarea lor și pe gura lor.

Atenție!
La reacția pe care o ai când copilul scuipă. Pentru că, dacă îl apostrofezi, îl cerți, îi invalidezi gestul, atunci e degeaba tot. Copilul nu va mai gusta nimic, niciodată, dacă atunci când a scuipat, mama lui i-a zis:

  • Da’ de ce scuipi, mamă, că e foarte bun!
  • De ce scuipi, că frate-tău nu scuipă. El cum mănâncă și tu nu?
  • Iar scuipi? Ce e de scuipat acolo, zi și mie!

Dacă nu simți că poți să îi spui asta, mai bine să nu spui nimic. Nici cu gura, nici cu chipul, pentru că, uneori, limbajul nonverbal este foarte convingător și le spune copiilor că ești dezamăgită de ei, chiar dacă tu nu scoți niciun cuvânt. Astfel că nu vor mai gusta și a doua oară, ca să nu te mai dezamăgească.

Sau poți să te comporți exemplar și să îi spui:

  • E în regulă, iubito. Și eu scuip uneori mâncarea din gură. Îți mulțumesc că ai avut așa mult curaj și ai gustat!
Lupilu